Pe scena....

Precum o scena-i viata, decorurile se schimba parca la infinit
Iubire si tristete, zambet sau lacrima, se pierd in eter...precum un val
Viata insasi este o halta pe drumul nostru spre universul cel dinainte pregatit
Sacrilegiul final.

Pe scena, din pacate se joaca tot cei scris in prealabil
Iara regia-i fara duble si montaj
Sa stie scenariul cineva este prea putin probabil
caci nimeni nu-si va lasa viata sa ca gaj

Pe scena, si intuneric si lumina, si ras si plans se-ngemaneaza
Intr-o noua dimensiune mai abstracta emuland pamant si cer
Pe nimeni nu mai intereseaza dealtfel ce urmeaza
Nimic nu mai este ce pare a fi, chiar daca ar parea a fi de-o singura cunoare

Pe scena, umanul a disparut demult,
S-a dus spre neant dimpreuna cu propria-mi fiinta
Sunt un urias cu picioarele sale de lut
Zadar caut cainta

Pe scena, pamant si cer, inger si demon, in compilare
Nu mai exista sacru, nici profan,
Si totul pare sa se miste-ntr-o continua si nedorita reluare
Atat de diafan....

Pe scena, nimic nu este ce pare a fi !