Sa fie lege !

Nu conteaza ce e-n rest / Do your must to be the best !







marți, 11 septembrie 2012

Macar


Macar un graunte de mister mai lasa-n ingreunata taina
Nu lua asupra-ti tot cand pleci, nu poti fi atat de haina
Contez pe ratiunea care ti-a mai ramas, pe-acea farama
Ce moarte lina...


Macar incearca sa-ntelegi de ce existi, de ce soarele rasare-n fiecare zi pentru tine
Sau de ce bei cu atata sete din izvorul cel prea bogat in iubire
Mangaie valul ce-ti saruta gleznele si trupul, lasa-ti mintile-n nestire
Doar crede in iubire....


Pui pe hartie cuvinte in nestire, de-a randul, fara sens
Macar lasa-ma sa te ajut sa scapi definitiv de acest stres
Lasa-ma te rog frumos sa-nlatur din viata ta acest nor dens
Ce te invaluie....mult prea intens...


Macar ai zambit,
Semn ca acolo sus cineva m-a auzit
Sau poate-un ingeras in inima te-a nimerit
Te-a cucerit


Lasa-ma sa fiu

Lasa-ma sa fiu eu,
Sa ma bucur eu de mine de snea mea,
Cu tot ce este acum in capul meu
Cu tot ce este acum in mintea mea.


Lasa-ma sa fiu organic
Dar nu vreau a evadez din mine, din universul meu
Am luat la cunostinta ca totul este personal si karmic
Eu nu sunt eu


Lasa-ma sa fiu,
Asta chiar daca exist, nu doar ca materie
Adica nu doar un pluricelular viu
Care nu stie sa faca decat mizerie


Lasa-ma sa fiu al meu,
Si doar al meu, nu ma impart cu nimeni
Nu-s nici barbar, nici pirat, nici semizeu
Nu ma iubeste nimeni.


Lasa-ma sa fiu aerul ce-l respiri
Molecula vietii eterne, viata tie rai desavarsit ce esti
Valul ce-ti spala gleznele dalbe cand rasaritul il admiri
Coborand din slavile ceresti


Lasa-ma sa fiu iubire, lacrima si fericire
Foc, speranta, nebunie,
Pasiune, doar, pacate
Pentru tine doamna, toate


Lasa-ma sa fiu viata
Roua cea de dimineata
Dragoste far`de granita
Dincolo de infinit sa te conduc, dulceata


Pleaca !


Pleaca de la mine, du-te-n universul infinit
Fa-te stea si lumineaza-mi calea
Care e far` de timp caci timpul a murit
Deci pleaca, altfel intarzii....si vine iarasi seara....


Pleaca spre nirvana,
Eu sunt prea batran sa te urmez
Trimite-mi o telegrama
Caci asupra linistii tale eu veghez


Pleaca, si nu te uita-n urma,
Doar inainte-i de acum privirea ta
Lasa tot cei rau si tot ce-i trist in urma
Urmeaza de acum s-apara si fericirea ta


Pleaca, pecetluita-ti este de acum soarta
Sa cauti pocalul nemuririi si sa-l aduci in dinti
E desigur greu sa deschizi preferecata poarta
Si pazita apoi strasnic de 40 de sfinti


Pleaca, zeii sa te aibe-n paza lor pe toata calea
Binecuvantat sa fii pentru tot ceasul
Fericit sa fii, lasa jos jalea
Fii tare ca stejarul


Pleaca dar nu uita sa-mi dai de veste
Iaca eu stau aci-n genunchi si pentru tine plang
sfantul altar plange si el si roaga bunatatea zeilor spre tine sa se-nderepte
Scrie-mi cand vei ajunge in amurg


Ia calul meu cel dalb si pleaca,
Diligenta cu darurile nemuririi a cam plecat de mult
Opreste-te, bea apa, calul de-ti adapa
Si fiule, fa ce ti-am poruncit !!

vineri, 16 martie 2012

POEZII NOI

Canta !

Sus in copacul nemuririi, o trista frunza da sa planga
Un mic izvor ii acompaniaza dealtfel a sa tanguire
Un greiere-i tot canta de zor  lu` furnicuta cea natanga
Un cantec de iubire....

Un cocostac canta si el tot de singuratate
O mierla furioasa pe toata harmalaia incepe-a cloncani
Cerul usor plange, spala totul de tristete si pacate
Pacatul iubirii tinsa a-l plini

Un raton murat bine, face miscare pentru-a se-ncalzi
Asculta-n tihna cantul tainic al padurii
Tamaios vazduhul se pogoara-nspre pamant, spre mantuire
in cantec de iubire

Canta toata natura,
Canta si pamant si cer laolalta
Canta chiar si picatura
Ce coboara lin de pe frunza cea inalta

O privighetoare-si-ncepe al sau concert solo
Canta chiar si linistea deplina din jur
O ciocanitoare-i tine isonul
Mentinandu-si tactul foarte pur

Canta chiar si linistea din padurea iubirii
Chiar si tacerea, in acorduri ample
Iubirea este undeva acolo, deasupra firii
Si soarele se bucura prin razele lui ample.

Totul este parca un tril fermecat
Urmand un nevazut portativ stiut pe de rost de toata lumea
Mai tarziu mi-am dat seama de curcubeul cel perlat
Si ca tot el dirijeaza orchestra !



Plec !


Plec pe carari hoinare, pe drumuri haituit de caini,
Ce-s gata sa muste, nu stiu de ce-s asa de rai
Nu stiu incotro ma deplasez dar merg inainte
Doar cu ploaia sacaitoare mai schimb cateva cuvinte

Plec, nu stiu de ce dar merg inainte far` sa-mi pese
Piedicile-mi sunt din ce in ce mai dese
Durerile devin din ce in ce mai intense
Iar constiinta-mi joaca-n continuare feste

Plec sarind si jubiland pe nu prea romanicul drum de tara
Pietruit si cariat si-n plus scaldat acum de ploile de vara
Pierduti in negura doar eu si secularul drum
Suntem o fiinta acum

Plec, am vazut ca poarta neantului este larg deschisa
dar cu cat alerg mai tare spre ea, cu atat fuge de mine
Am decis sa ma opresc intrucatva, si poarta s-a oprit
e clar, inca nu a sunat ceasul pentru mine.

Plec spre nirvana, sper sa gasesc poarta deschisa
Chiar nu mai conteaza cum arata drumul, si cat este de lung
Tot ce conteaza, e ca respectivul drum exista,
Plec in amurg

Plec spre infinitul de dincolo de stea,
Impacat cu nirvana dar si cu dragostea
Ambele au acceptat ca langa mine totdeauna sa stea
Toata viata mea.


Caut

Caut, in aer, egou-mi pierdut si-ntreaga-mi constiinta
Ratacitoare-mi este din pacate intreaga-mi fiinta
Intreaga-mi nefiinta-mi este subminata de dorinta
Si sufletu-mi absurd nu cauta cainta.

Caut in aer, caut in zori, caut in mare, caut in neputinta
Sa redobandesc accesul catre a mea constiinta
Pierdutu-s-a in neguri mari, in abisala mea lipsa de cunostinta
Eu am redus divinul la o singura fiinta.

Caut si mare plecaciune fac zeului speranta
caut in universul meu in ultima instanta
caut dar nu stiu ce caut, amagirea cu cea mai mare relavanta
Caut intr-una fara rost, dar ce mai conteaza ....

Caut cdrumul spre mine, calea regasirii supreme
Vreau sa scap de frustrari puerile si dileme
Caut in orice caz sa scap de mine
Regasindu-ma dupa un timp.... pe mine !

Caut cu disperare calea regasirii supreme a sinelui
A sinelui ca entitate suprema, conducatoare de univers
care nu intotdeauna este in cautarea binelui
Ce univers pervers !

Stau langa cer

Stau langa cer, neainteles si total impur
Inutil si stingher, ma las purtat de val, sunt un val
Sunt val, sunt nisip, sunt nimic, sunt abur
Stau langa cerul care-mi este piedestal

Stau langa cer si ascult cum imi sopteste
Zambesc soarelui care ma iubeste
Iubesc ploaia, rasfat deplin....
Si curcubeul cu al sau alint....

Stau langa cer, ma-ntalnesc cu lumina
Ma-nalt spre ea, doar s-o ating
Chiar daca mana mea transformandu-sa intr-o ramura de maslin
caci eu am toata vina

Stau langa cer, iar fiinta mea, am trimis-o spre lumina
Arda karma, vreau un alter ego bank
Vreau sa ard intr-u totul pe rugul cel nesfarsit de la al abisului palat
Doar pentru a atinge numai, acel fascicul preacurat, si far` de vina

Stau langa cer, admir iubirea, izvor neancetat de viata
Cu ale sale dulci tenebre intru eu in rezonanta
Mintea mea si-ntreaga mea fiinta, sunt parca prinse-ntr-o capcana
Cred in Nirvana

Stau langa cer, nu mi-e fiinta
Cerul nu poate schimba nimic in aceasta privinta
Captiv de mult in propria pivnita
Caut in zadar spre libertate o portita

Stau langa cer, insensibil si nebanuitor pentru ce va urma
Fara rost imi imaginez ca al meu creier, vreodat` va rationa
Nu are sens sa consider asta ca fiind problema mea
Ploaia.........


Nu am

Nu am nimic din ce imi ceri, nu am nic din ce-ti voi da
O inima inca tanara am de dat, si viata mea, atat am eu de dat
Nu-s sigur daca-ti pot sterge de pe finul obraz, prea cruda lacrima
Dar cred ca totusi merita-ncercat

Nu am ce-ti cere, o inima in flacari am si eu
Privesc sufletul tau si-l cer sa se deschida catre mine, sunt un derbedeu
Ma mint ca sunt altcineva, ca nu sunt eu
Ma rusinez de chipul tau

Simt ca nu am capacitatea necesara in a surmonta handicapul ce ne desparte
Nu sunt capabil sa-ti citesc iubirea, care-i pentru mine precum o carte
Nu ma pot ierta, te rog incearca sa ma alinti sau sa-mi tii parte
Vreau sa ma mut pe Marte !

Sufletul meu cere disperat ajutor
Nu am costiinta, am doar ganduri desarte
Gandesc patrat, sens unic, ca dupa semafor
Deodata drumul se-mparte....

Deodata drumul se-mparte....
In mai multe destinatii ca intr-o intersesctie
Nu am o tinta finala, nu am nici un ghidaj
Nu am directie

Nu am directie
Nu am puterea sa gasesc finalul, unde voi ajunge
Disperarea creste cu cat timpul cred se scurge
Cruda lectie

Cruda lectie
oricum chiar si nicaieri este o destinatie !!

vineri, 6 ianuarie 2012

Cateodata

Cateodata gandesc
Incerc sa-mi canalizez energiile asupra unui punct efemer
Sunt relativ, deci traiesc
Sunt liber


Cateodata sunt,
Chiar daca cateodata nu inteleg ce ? si de ce ?
Nu de putine ori verdictul realitatii este mult prea crunt
Si rece.


Cateodata zambesc,
In conjunctie cu astrele de deasupra cerului perlat
Evident, sunt sigur si ilogic ca intrucatva am gasit
Puntea catre universul paralel mult asteptat


Cateodata iubesc,
Char, dar mi-s in afara constiintei
Intregul ego eu mi-l parasesc
Departe sunt de flacara caintei


Cateodata meditez,
Subconstientul preia de unul singur controlul
E inutil efortul sa ma mai trezesc
Incalc de unul singur protocolul


Cateodata ma dematerializez
Totul se produce prea rapid, nici nu realizez
Spre infinitul absolut, eu relativul, un tunel urias sa-l traversez
Nici alter-egoul meu nu vreau sa-l mai pastrez


Cateodata de mine ma indepartez
Aleatoriu gandesc, zambesc, iubesc
......................................................

Oare

Oare de ce zori, de ce o noua dimineata ?
De ce zambeste soarele, de ce toata natura se trezeste brusc la viata ?
Ascult insa luna care de rusine iar s-a ascuns, ce hoata......
Hmm....tre` sa ma dau bine pe langa izvoras in ultima instanta


Oare ce este lumina, altceva decat energie ?
Iar noi de ce suntem lumina ?
De ce nu vedem viata insasi ca fiind o elegie ?
Iubire lina.


Iubire lina ...
Iar soarele lumineaza de zor dalbul giulgiu ce atarna afara din  sarcofag
Liniste deplina ...
Si fi-vom oare pregatiti sa trecem acest prag ?


Liniste deplina ... asult soaptele tacerii, din penumbra
Vantul nu intelege nimic, adie in nestire ... de nebun
Incercand sa-mi umple intrucatva egoul meu pustiu ce urla
a disperare prea gol - ntracest de puritate prea plin turn


Oare de ce lumina noastra se stinge in neant ?
De ce suntem oare atunci mistuiti de propria lumina ?
Cine a pacatuit sau cine poarta intreaga vina ?
Caci cerul si pamantul prea rau l-au condamnat !

O trecere

O trecere in nori spre abisul absolut
Exclusivitate in suprema cadere
Navigand spre nicaieri fara busola, fara azimut
In cruda-ti si a noptii prea vie a ta tacere


Navighez spre nicaieri, dealtfel este o destinatie precisa
Aleatoriu pot alege sa ma ratacesc
Destinatia va fi oricum atinsa
De data asta nu mai pot sa ma mai pacalesc


De data asta nu mai pot sa ma mai pacalesc
O trecere chiar si asa subtila nu a putut iata trece neobservata
Am incercat insa nu am avut pe unde sa ma mai ocolesc
Ma topesc indata !


Ma topesc indata !
matematic eu efectuez o trecere spre poria-mi dimensiune
E o lume curata
Fara cutume, fara nici un fel de presiune


O trecere in voie, pana la vamile-ntunecate ale infinitului
Dincolo de care se vede clar cum curge seva din izvorul nesecat al nirvanei
Din zori si pan` la ivirea prea tarzie a asfin'itului
Si nu m-am pierdut in labirintul tenebros al neantului.


Labirintul plin de tenebre al neantului
O lume-n sine dar ciudata
M-am hotarat sa nu parasesc locul acesta niciodata
Vreau lumina-n inima levantului.