Ma intorc in pustiul egoului meu, pe care-l credeam candva a fi suprem
Flamand si gol, pribeag, imi caut un reper, un crez
Aud un tipat ! gandurile-mi devin deodata limpezi
A tipat al meu suflet, inca prezent
Ma intorc la nemurire, deci acasa
Ma ascund in eternitate,
Ma rdescopar in sfarsit ca specie, ca rasa
Las ploaia sa ma ude pan`la piele-n noapte
Ma intorc sa beau pocalul fericirii
Nicicum nu ma gandesc de-i dulce ori amar
Incerc cumva sa gust culoarea iubirii
Sa redevin fiinta.
Gandul imi zboara aiurea, fara sens
Rataceste la infinit fara de zabava
pana la soroc fi-voi total absent
O epava.
De dor ma-ntorc, sunt foc si fum, dar si pamant,
O entitate vie
Fara de spirit si far` de simtamant
Ce utopie....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu