Eternitate

Stie cineva, infinitul este etern ?
Oare cum o curge timpul infinitului ?
Viata se scurge tot banal avand un scop peren,
Din zori si pan` la vremea asfintitului ?

Terifianta este si singularitatea eternitatii
Gaura de vierme post - existentiala
Ne amageste prin teribila arma a subtilitatii
Spre a Nirvanei plasa abisala.

Eternitatea post-existentiala...
Cutuma perfecta si implacabila a sortii
Nici pe departe destinatia finala
Cu soarele nevinovat pe casa mortii.

Eternitate, existenta atemporala
Fara orizont si nemateriala
Frustrant de neutra, non-marginala
Vesinica ideala !

Eternitate, iar noi suntem minusculi, particule, atomi
Propriei noastre gandiri si constiinte suntem acun noi din pacate robi
Ne certam pueril pe valoarea noastra, adica cativa roni
Vrem sa cuprindem orizontul, daca se poate, cu ale noastre maini....

Eternitate, prin moarte primim o noua viata
Moartea joaca in fapt rol de paravan
Far` de ea, soarta noastra n-ar avea nici o relevanta
Iar totul ar fi in van....

Clipe

Clipe de dor, clipe nebune ce mistuie intregul univers

Iar focul este mult prea complex pentru a-ncapea-ntr-un singur vers

Surasul banal al iederei pare pe alocuri cam sters

E prea intens !

Totusi si focul iata ca se opri din mistuit pentru o clipa

Spre cer un porumbel se inalta, agitandu-si dalba sa aripa

Timpul se opri in loc si prins-a zabovi vazand spectacolu` inceput in pripa

Sta si fumeaza pipa ¡

Pentru o clipa se opri chiar si universal din expansione

Privea spre noi si se parea ca o pveste lunga are a ne spune

Despre existenta pe pamant, despre ale vietii noastre dune

Catre al soarelui regat, solemna-nchinaciune

Catre al soarelui regat, solemna-nchinaciune

Eterna plecaciune si-i cerul diafan

Raza e palpabila, tin universal intr-o mana, in genunchi cer iertaciune

Zambetul de soare l-am furat

Clipe eterne, radacina paradisului suprem la care toti speram

Clipe de care implacabila moarte, fuge cu tot cu iadul cel de foc

Se sfarma iadul, se ascunde focul in pamant, pamantul rage,

Se sfarma blestemul, raul, aici de tanguire un mai este loc.

Cate clipe de eternintate traieste un infinit, v-ati intrebat vreodata ¿

Vorbesc acum despre un singur infinit, cel stiut

Nu stiu de voi gasi liantul, se afla dupa o usa bine ferecata

In spatele de-asemeni unui lacat bine ascuns ¡

Clipe de basm va doresc la toata lumea !!!!

Imagini

Privesc pe geam la plopii cei multi si mangaiati de vant
Totul pare ca a capatat aceeasi nuanta de culoare
Frunzele una cate una cad, sufletu-mi prea gol, eu nu mai am nici un cuvant
Cu lacrimi in obraji nazui spre soare.

Lacrimez iar cerul este in perfecta ermpatie cu mine
pamantul, pare a impartasi aceeasi soarta
Numai visarea vine saraca, inima sa incerce sa-mi aline
Sa ma ajute sa deschid a libertatii prea ferecata poarta

Descid apoi geamul, privesc soarele, e palpabil
Incet deschid usa camerei, incerc sa privesc si sa simt natura din pridvor
Las vantul cald de vara sa adie peste umerii mei goi usor
Pentru iubire voi fi sau nu valid ?

Zadar incerc sa nu ma las dominat de iubire, devenita intre timp stare de fapt
pe muzica placuta a padurii de brad, careia-i sunt prizonier
Sa fug, sa evadez, sa-i eludez vreo lege ma simt acum un pic inapt
Nu ma trezesc din acest vis niciodata, sau cel putin asa sper

Imagini, lumina estompeaza vremelnic in cuvinte...
Un recif de clipe compun lego-ul pe care trebuie sa-l dezlege lumina
Clipele se intrepatrund creand imaginile subversive
Realitatea difuza de fiecare zi....

Realitatea difuza de fiecare zi,
Imagini ce incearca sa evadeze din matricea luminii, pe furis
Pueril, caci pentru lumina nu prea exista ascunzis
Nici albul iubirii nu mai poti sa-l crezi

Imaginile toate sunt de un neutru ce doare, un neutru frustrant
Se adauga fara sa vrea-ntr-un rol jucat pe-o scena de-o trupa de teatru ambulant
Persifleaza egoul meu, crezul meu si vrerea mea,
Fiinta mea....

Plecaciune

Ma plec in fata ta iubire,
Cu a ta traire pana la delir
Fara sa simt a ta invaluire
Platesc al neascultarii prea scump bir

Ma plec in fata ta himera,
Nu vreaun dar ma contopesc cu tine,
Ucisa-i inima mea ce inca spera
La ceva mai bine

Plecaciune tie, ispita
Si pe vecie rob iti sunt
Simbol al infinitului cel prea concret, nu te lasi asteptata
Sarutul tau e crunt

Plecaciune tie infinit
Nemarginirii tale dincolo de orice univers ori de hotar
Nu depinde de sacru ori profan, de nimic
Nu ca mine, de-un amarat de zar

Plecaciune tie pacat,
Eu sunt tu si tu esti eu
Prin zambetul tau , granitele le-ai daramat
Asa este fratele meu

Plecaciune tie, destin
Scenariul este prescris per fiecare
Inspirat find din harul divin
Tristete, iubire, lacrima, iertare

Plecaciune tie spirit
Calauza egoului meu
mor si renasc, dar sigur stiu
Ca El e regizorul meu.

Pe scena....

Precum o scena-i viata, decorurile se schimba parca la infinit
Iubire si tristete, zambet sau lacrima, se pierd in eter...precum un val
Viata insasi este o halta pe drumul nostru spre universul cel dinainte pregatit
Sacrilegiul final.

Pe scena, din pacate se joaca tot cei scris in prealabil
Iara regia-i fara duble si montaj
Sa stie scenariul cineva este prea putin probabil
caci nimeni nu-si va lasa viata sa ca gaj

Pe scena, si intuneric si lumina, si ras si plans se-ngemaneaza
Intr-o noua dimensiune mai abstracta emuland pamant si cer
Pe nimeni nu mai intereseaza dealtfel ce urmeaza
Nimic nu mai este ce pare a fi, chiar daca ar parea a fi de-o singura cunoare

Pe scena, umanul a disparut demult,
S-a dus spre neant dimpreuna cu propria-mi fiinta
Sunt un urias cu picioarele sale de lut
Zadar caut cainta

Pe scena, pamant si cer, inger si demon, in compilare
Nu mai exista sacru, nici profan,
Si totul pare sa se miste-ntr-o continua si nedorita reluare
Atat de diafan....

Pe scena, nimic nu este ce pare a fi !

Eu sunt ???

Eu sunt ?
Poate vant, poate o adiere
Sau poate praf....
Ce dus de vant....se ridica spre cer....piere...

Sau poate sunt doar o molecula de aer
Un atom pierdut intr-un ocean
Un norisor patat pe azuriul cer
Totu-i diafan....

Daca chiar ar fi sa fiu, serios, oare ce as fi ?
Poate taina ar fi mai mare daca acest lucru l-as sti
Misterul nu ma lasa nici macar sa fac exercitiul de a-mi inchipui
Ce oare as fi....

Poate o adiere
Care mangaie tamplele calde meditand
Navigand printre himere
Si ielele ascultand

Poate sunt ceea ce vreau sa fiu
Sau poate chiar nu stiu uneori ce sunt
Dar un lucru sincer stiu
Ca sunt....

Ma intorc

Ma intorc in pustiul egoului meu, pe care-l credeam candva a fi suprem
Flamand si gol, pribeag, imi caut un reper, un crez
Aud un tipat ! gandurile-mi devin deodata limpezi
A tipat al meu suflet, inca prezent

Ma intorc la nemurire, deci acasa
Ma ascund in eternitate,
Ma rdescopar in sfarsit ca specie, ca rasa
Las ploaia sa ma ude pan`la piele-n noapte

Ma intorc sa beau pocalul fericirii
Nicicum nu ma gandesc de-i dulce ori amar
Incerc cumva sa gust culoarea iubirii
Sa redevin fiinta.

Gandul imi zboara aiurea, fara sens
Rataceste la infinit fara de zabava
pana la soroc fi-voi total absent
O epava.

De dor ma-ntorc, sunt foc si fum, dar si pamant,
O entitate vie
Fara de spirit si far` de simtamant
Ce utopie....