Merg in intuneric si nu vad lumina care ma orbeste
Ma contopesc insa cu linistea abstracta ce pare ca-mi vorbeste
Deodata tresar, simt cum cineva imi sopteste
E noaptea cea tacuta care ma iubeste
Ma contopesc insa cu linistea abstracta ce pare ca-mi vorbeste
Ascult soaptele unui izvor a carui taina inima-mi topeste
O adiere-mi mangaie umerii, o rog sa stea, dar ea nu se opreste
Nu ma mai iubeste
O liniste ce doare, tacerea sa vorbeasca nu mai doreste
Ecoul acestei taceri, este cel care ma ispiteste
Confuzia ma blocheaza, creierul nu mai gandeste
Am cazut in plasa care de mult timp mi se pregateste
Linistea, prin tacerea ei, iar soapta ma nelinisteste
Designer dedicat, suflet, minte trup si minte slefuieste
Iubire, neliniste, ura, bucurie, cu arta le-mpleteste
Daca stii sa primesti, totul ea iti daruieste
Totul este viu, totul traieste
Natura intreaga se inveseleste
E dimineata, e primavara, hai iubeste
Linistea se-ndeparteaza pe muteste
E dimineata, e primavara, hai iubeste
Intregul univers tu-l cucereste
Totul in fata iubirii se topeste
Hai indrazneste !
4 comentarii:
Te invităm să postezi în reţeaua "Amprente Literare".
Cu preţuire,
Geanina şi Cristian Lisandru
Cu deosebita placere, Geanina.
www.policam.ro
Trimiteți un comentariu