Canta !
Sus in copacul nemuririi, o trista frunza da sa planga
Un mic izvor ii acompaniaza dealtfel a sa tanguire
Un greiere-i tot canta de zor lu` furnicuta cea natanga
Un cantec de iubire....
Un cocostac canta si el tot de singuratate
O mierla furioasa pe toata harmalaia incepe-a cloncani
Cerul usor plange, spala totul de tristete si pacate
Pacatul iubirii tinsa a-l plini
Un raton murat bine, face miscare pentru-a se-ncalzi
Asculta-n tihna cantul tainic al padurii
Tamaios vazduhul se pogoara-nspre pamant, spre mantuire
in cantec de iubire
Canta toata natura,
Canta si pamant si cer laolalta
Canta chiar si picatura
Ce coboara lin de pe frunza cea inalta
O privighetoare-si-ncepe al sau concert solo
Canta chiar si linistea deplina din jur
O ciocanitoare-i tine isonul
Mentinandu-si tactul foarte pur
Canta chiar si linistea din padurea iubirii
Chiar si tacerea, in acorduri ample
Iubirea este undeva acolo, deasupra firii
Si soarele se bucura prin razele lui ample.
Totul este parca un tril fermecat
Urmand un nevazut portativ stiut pe de rost de toata lumea
Mai tarziu mi-am dat seama de curcubeul cel perlat
Si ca tot el dirijeaza orchestra !
Plec !
Plec pe carari hoinare, pe drumuri haituit de caini,
Ce-s gata sa muste, nu stiu de ce-s asa de rai
Nu stiu incotro ma deplasez dar merg inainte
Doar cu ploaia sacaitoare mai schimb cateva cuvinte
Plec, nu stiu de ce dar merg inainte far` sa-mi pese
Piedicile-mi sunt din ce in ce mai dese
Durerile devin din ce in ce mai intense
Iar constiinta-mi joaca-n continuare feste
Plec sarind si jubiland pe nu prea romanicul drum de tara
Pietruit si cariat si-n plus scaldat acum de ploile de vara
Pierduti in negura doar eu si secularul drum
Suntem o fiinta acum
Plec, am vazut ca poarta neantului este larg deschisa
dar cu cat alerg mai tare spre ea, cu atat fuge de mine
Am decis sa ma opresc intrucatva, si poarta s-a oprit
e clar, inca nu a sunat ceasul pentru mine.
Plec spre nirvana, sper sa gasesc poarta deschisa
Chiar nu mai conteaza cum arata drumul, si cat este de lung
Tot ce conteaza, e ca respectivul drum exista,
Plec in amurg
Plec spre infinitul de dincolo de stea,
Impacat cu nirvana dar si cu dragostea
Ambele au acceptat ca langa mine totdeauna sa stea
Toata viata mea.
Caut
Caut, in aer, egou-mi pierdut si-ntreaga-mi constiinta
Ratacitoare-mi este din pacate intreaga-mi fiinta
Intreaga-mi nefiinta-mi este subminata de dorinta
Si sufletu-mi absurd nu cauta cainta.
Caut in aer, caut in zori, caut in mare, caut in neputinta
Sa redobandesc accesul catre a mea constiinta
Pierdutu-s-a in neguri mari, in abisala mea lipsa de cunostinta
Eu am redus divinul la o singura fiinta.
Caut si mare plecaciune fac zeului speranta
caut in universul meu in ultima instanta
caut dar nu stiu ce caut, amagirea cu cea mai mare relavanta
Caut intr-una fara rost, dar ce mai conteaza ....
Caut cdrumul spre mine, calea regasirii supreme
Vreau sa scap de frustrari puerile si dileme
Caut in orice caz sa scap de mine
Regasindu-ma dupa un timp.... pe mine !
Caut cu disperare calea regasirii supreme a sinelui
A sinelui ca entitate suprema, conducatoare de univers
care nu intotdeauna este in cautarea binelui
Ce univers pervers !
Stau langa cer
Stau langa cer, neainteles si total impur
Inutil si stingher, ma las purtat de val, sunt un val
Sunt val, sunt nisip, sunt nimic, sunt abur
Stau langa cerul care-mi este piedestal
Stau langa cer si ascult cum imi sopteste
Zambesc soarelui care ma iubeste
Iubesc ploaia, rasfat deplin....
Si curcubeul cu al sau alint....
Stau langa cer, ma-ntalnesc cu lumina
Ma-nalt spre ea, doar s-o ating
Chiar daca mana mea transformandu-sa intr-o ramura de maslin
caci eu am toata vina
Stau langa cer, iar fiinta mea, am trimis-o spre lumina
Arda karma, vreau un alter ego bank
Vreau sa ard intr-u totul pe rugul cel nesfarsit de la al abisului palat
Doar pentru a atinge numai, acel fascicul preacurat, si far` de vina
Stau langa cer, admir iubirea, izvor neancetat de viata
Cu ale sale dulci tenebre intru eu in rezonanta
Mintea mea si-ntreaga mea fiinta, sunt parca prinse-ntr-o capcana
Cred in Nirvana
Stau langa cer, nu mi-e fiinta
Cerul nu poate schimba nimic in aceasta privinta
Captiv de mult in propria pivnita
Caut in zadar spre libertate o portita
Stau langa cer, insensibil si nebanuitor pentru ce va urma
Fara rost imi imaginez ca al meu creier, vreodat` va rationa
Nu are sens sa consider asta ca fiind problema mea
Ploaia.........
Nu am
Nu am nimic din ce imi ceri, nu am nic din ce-ti voi da
O inima inca tanara am de dat, si viata mea, atat am eu de dat
Nu-s sigur daca-ti pot sterge de pe finul obraz, prea cruda lacrima
Dar cred ca totusi merita-ncercat
Nu am ce-ti cere, o inima in flacari am si eu
Privesc sufletul tau si-l cer sa se deschida catre mine, sunt un derbedeu
Ma mint ca sunt altcineva, ca nu sunt eu
Ma rusinez de chipul tau
Simt ca nu am capacitatea necesara in a surmonta handicapul ce ne desparte
Nu sunt capabil sa-ti citesc iubirea, care-i pentru mine precum o carte
Nu ma pot ierta, te rog incearca sa ma alinti sau sa-mi tii parte
Vreau sa ma mut pe Marte !
Sufletul meu cere disperat ajutor
Nu am costiinta, am doar ganduri desarte
Gandesc patrat, sens unic, ca dupa semafor
Deodata drumul se-mparte....
Deodata drumul se-mparte....
In mai multe destinatii ca intr-o intersesctie
Nu am o tinta finala, nu am nici un ghidaj
Nu am directie
Nu am directie
Nu am puterea sa gasesc finalul, unde voi ajunge
Disperarea creste cu cat timpul cred se scurge
Cruda lectie
Cruda lectie
oricum chiar si nicaieri este o destinatie !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu