Cateodata gandesc
Incerc sa-mi canalizez energiile asupra unui punct efemer
Sunt relativ, deci traiesc
Sunt liber
Cateodata sunt,
Chiar daca cateodata nu inteleg ce ? si de ce ?
Nu de putine ori verdictul realitatii este mult prea crunt
Si rece.
Cateodata zambesc,
In conjunctie cu astrele de deasupra cerului perlat
Evident, sunt sigur si ilogic ca intrucatva am gasit
Puntea catre universul paralel mult asteptat
Cateodata iubesc,
Char, dar mi-s in afara constiintei
Intregul ego eu mi-l parasesc
Departe sunt de flacara caintei
Cateodata meditez,
Subconstientul preia de unul singur controlul
E inutil efortul sa ma mai trezesc
Incalc de unul singur protocolul
Cateodata ma dematerializez
Totul se produce prea rapid, nici nu realizez
Spre infinitul absolut, eu relativul, un tunel urias sa-l traversez
Nici alter-egoul meu nu vreau sa-l mai pastrez
Cateodata de mine ma indepartez
Aleatoriu gandesc, zambesc, iubesc
......................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu