Aiurea

Am obosit sa tot alerg
Iar vantul bate-n continuare parca far` de sens
Privesc aievea gandurile mele cum converg
Spre diafanul cel prea dens

Simt o dragoste mare in a ma amagi cu noi himere
Aievea mai incearca mintea mea sa spere
Am obosit sa tot alerg
Totu-i compus din soapte efemere

Aiurea, cei doi actanti, adica eu si infinitul se mint ca-s prieteni
Soarele nu stie nimic despre asta, se face ca ploua
Se inroseste si chiar i-au iesit si cativa pistrui
Ne aduce-n dar spre curatie un pic de roua.

Departe-un clopot mare glasuieste grav
Pamant si cer se contopesc intr-o fiinta
Aud glasul tacerii cel suav
Soptind despre cainta

Aud glasul tacerii cel suav vorbind despre cainta
Inert si imposibil sa mai pot face ceva, ma simt sorbit cu voluptate
Mult prea peren, sa reactionez, este cu neputinta
Sa evadez....nimic in toate

Nimic in toate....
Totu-i compus din soapte efemere
Nimicnicia mea se rezuma doar la niste soapte
Apoteoric final...si-n spate vad dantuind himere....