Silence

Merg in intuneric si nu vad lumina care ma orbeste
Ma contopesc insa cu linistea abstracta ce pare ca-mi vorbeste
Deodata tresar, simt cum cineva imi sopteste
E noaptea cea tacuta care ma iubeste

Ma contopesc insa cu linistea abstracta ce pare ca-mi vorbeste
Ascult soaptele unui izvor  a carui taina inima-mi topeste
O adiere-mi mangaie umerii, o rog sa stea, dar ea nu se opreste
Nu ma mai iubeste

O liniste ce doare, tacerea sa vorbeasca nu mai doreste
Ecoul acestei taceri, este cel care ma ispiteste
Confuzia ma blocheaza, creierul nu mai gandeste
Am cazut in plasa care de mult timp mi se pregateste

Linistea, prin tacerea ei, iar soapta ma nelinisteste
Designer dedicat, suflet, minte trup si minte slefuieste
Iubire, neliniste, ura, bucurie, cu arta le-mpleteste
Daca stii sa primesti, totul ea iti daruieste

Totul este viu, totul traieste
Natura intreaga se inveseleste
E dimineata, e primavara, hai iubeste
Linistea se-ndeparteaza pe muteste

E dimineata, e primavara, hai iubeste
Intregul univers tu-l cucereste
Totul in fata iubirii se topeste
Hai indrazneste !

Ratacesc

Ratacesc prin padure, alerg spre o tinta himerica parca
Mireasma bradului ma imbie sa visez, dar eu nu pot visa, alerg
Orice adiere de vant imi mangaie gandurile, si sufletul totodata,
Si toate darurile vietii, inspre paradis converg.

Ratacesc gandurile mele pe hartie, si prin eter
Toata fiinta mea rataceste cautand drumul ascuns inspre eternitate
Cu tot cu trupul si crezul meu cel auster
Merg pe carari de mult timp sterse si uitate.

Merg pe carari de mult timp sterse si uitate.
Pamant si cer miseleste imi zambesc
Utopic continui cautatea cu gandurile-mi toate
Caci alte ganduri ratacite nascocesc.

Nonsens, continui sa merg inainte
Un norisor pare ca ar vrea sa-mi spuna cine-i seful
Incapabil sa reactionez, fara nimeni alaturi sufletul sa-mi alinte
Poate acesta mi-e destinul !

Toata fiinta mea rataceste cautand drumul ascuns inspre eternitate

Dictand tacticos pasii mei pierduti, ma retrag in pietate
Sunt liber de acum sa-mi gasesc calea proprie spre libertate
Totu-i relativitate.

Totu-i relativ, chiar si eu, chiar si viata insasi,
Totu-i ratacire, zidurile morale au cazut !
Avem libertatea de a alege eruptia de derizoriu
Totu-i iluzoriu !

Nimic

Dar nu mai am nimic de spus !
Soare si cer. Inca mai caut un raspuns
Nu vreau nimic mai mult, am totul intr-ajuns
Suflet ascuns.

Suflet ascuns
In nimic nu mai cred, sunt un intrus
Pasesc pe iarba moale, apoi ma-ndepartez sfios
Ar fi fost prea usor....

Ar fi fost prea usor,
Raman conectat din pacate la o realitate distorsionata
Zadar incerc sa gasesc o stare sa scap cumva, sa ma strecor,
Nimic n-o clinteste, iar de soarta mea e dezinteresata

Distorsionat oarecum este si propriul ego
In empatie cu realitatea cea difuza si de neanteles
Ma trezesc la viata, ma simt exclus
Plec departe.....

Uit

Uit sa zbor
Uit sa fiu, asa este mult mai corect
Ma scufund fara sa vreau in propria-mi utopie, usor usor
Ma simt atat de sec !

Uit sa fiu,
E greu sa fiu laolalta cu toata fiinta mea
Imi dau seama de asta mult, mult mai tarziu
Nu sunt.

Nu sunt
Fi-voi plecat de mult spre alte galaxii
Uitat de spatiu si de timp si universul cel imens si mut
Ascult.

Ascult...tacerea cu ruga ei malefic de dulce
Firav mi-e sufletul, meschin
Nu mai cred nici in paganul suspin
Uit sarat de dulce.

Uit sarat de dulce,
Orice as face si oriunde m-as duce
Uit chiar si crezul meu suprem....
Uit chiar ca totul este relativ si nu etern !

Spre necunoscut

Ma imbarc pe nava cea veche a constiintei mele
Cu catarge subrede, fara carmaci si-aproape fara vele
Am la mine un sextant, iar noaptea dupa stele
Spre necunoscut ma-ndrept, spre iubiri de basm, spre ele

Spre necunoscut ma-ndrept, spre iubiri de basm, spre ele
Ganduri sirag ma lovesc neancetat, nu pot nicicum scapa de ele
Nici o iesire nu gasesc, iar lanturile-s asa grele...
Nu dau iubirea mea nicicand pe trei zabrele...

In inchisoarea propriului necunoscut stau eu acum inchis
Cu sase lacate imi sta inchisa usa
Stau uneori si ma gandesc oare sunt aici sau in abis
Imi admir neincetat cenusa

Imi admir neincetat cenusa
Propriul foc m-a mistuit pana la ultimul proton
Nu se mai poate efectua acum fuziunea in atom
Totu-i aiurea.....

Cu sase lacate imi sta inchisa usa
Prizonier al ielelor sunt, si fara judecata
Doar inima se strecura dincolo de paza cea ostila de la poarta
Ce tradatoare necurata !

Stau uneori si ma gandesc, oare sunt aici sau in abis ?
Spre necunoscutul cel de acum vreau eu sa evadez, sau spre necunoscutul cel abis ?
Sau spre necunoscutul vis....
Doar spre necunoscutul vis.....