Sa fie lege !

Nu conteaza ce e-n rest / Do your must to be the best !







sâmbătă, 12 februarie 2011

Poezii din noul volum !!!

REAL !?

Sunt. Sau poate doar visez ca sunt
Oricum ar fi nu-mi place sa ma trezesc vreodata din acest vis
Poate ca aceasta este realitatea, un vis
Un vis real....

Poate nu reusesc sa realizez care este realitatea
O fi foarte deformata, si de aceea se creeaza uneori confuzie
De vreau sau nu traiesc oarecum o iluzie
Sunt liber sa-mi gasesc libertatea !

Sunt liber sa-mi gasesc libertatea,
Fung de mine spre nicaieri, si ma opresc la o rascruce
Nu privesc inapoi, nu ma las purtat de vant
Ma las purtat sa vad oare incotro ma pot duce

Traiesc oarecum o iluzie
Pacalit de ceata deasa ce ma invaluie
Merg inainte, oricum infinitul a ramas cu 3 statii in urma
Despartit sunt de mii de ani de a mea turma

Spre absolutul absurd mă-ndrept cu corabia mea veche
Neiertator oceanul din care fac si eu parte, pare ca ma invaluie
Tocmai acum cand mai am de parcurs doar vreo suta de leghe
Nedezlegat sta misterul care tainuie

Oceanul misterelor, izvorul si visteria eterna a tainelor vietii,
Moartea, pe o corabie paralela parca cu a noastra, se-ndeparteaza rapid
Pleaca, speriata de furtuna ce se iveste brusc la orizont
Si care a inghitit tot cerul diminetii,
Fac parte din ocean, sunt o enigma
Stau nopti intregi treaz, scot capul pe geam, n-am tihna
Sunt singur si mi-e cam frica !


Transformers

Privesc ploaia flasca ce-mi spala geamurile,
Privesc picatutrile care-mi poarta lacrimile
Of soarele lasule, te-ai ascuns sub patura de nori
Vantul imi biciuie fata, gandurile si imi da reci fiori

Privesc in jur si totul e la fel
De ce fug de mine, unde sa ma duc ?
Intreb norii ce sunt eu de fapt
Nisip si praf......

S-ar putea sa fiu chiar un nonsens
Cred in lumina, caut lumina, simt lumina
Nu ca pe ceva palpabil si mai ales ca pe ceva care se simte si atat !
Nesimtit de intens !

Iubire,
Ma urmareste si-n cele mai ascunse unghere unde m-am pitit
Inima-mi sfasie iar sangele-mi fierbe fara de sfarsit
Vraja ma tine prizonier.....sunt dopat cu-amagire

Vad cum ma pierd incet incet, ma dezintegrez
Incerc cu cerul parca o ultima empatie
Timpul , privesc cum se lichefiaza si el
Sunt un proton acum, doar atomul sa mi-l gasesc.....

Nu am nucleu, nu am celula, nu am un loc unde sa stau
Nu am materie, nici antimaterie, dar inteleg
Nu am energie, dar pur si simplu sar, zbor, si merg
Sunt spirit. Deci ma reculeg

Da....e un nonsens....

Da, e un nonsens ce este real de fapt nu este chiar atat de real
Totul pare a fi transfigurat. Nimic
Lasa, ceata se duce spre absurdul absolut
Absolutul real

Da, eu sunt un nonsens, recunosc asta solemn
Pierdut prin galaxie, fara Dumnezeu
Exceptia existentiala sunt, si o spun fara sa regret
Un ecou.

Da, e un nonsens sa gandesti, sa cercetezi
De ce sensul vietii este doar UNIC ?
Zapada vine, se topeste, apoi si ghiocelul moare
De fapt, ce este moartea ?

De fapt moartea este un sens sau un nonsens ?
Dimensiunea ei este ceva real sau ireal , in ce plan e ?
Of, pacea ta ma manevreaza ca pe un pion de sah
Ma evaporez cuminte, ceata sunt, nu mai vad, nu mai simt
Nimic.

De fapt viata asta are vreun sens, sau este tot un nonsens ?
Cand izvorul vietii este-un zambet de copil,
Apa si foc, ghinion si noroc, in cerc cu o sare-n mijloc
La zeitate te-nchine
Tristetea sa-ti aline

Dragostea este sensul vietii acesteia
E puntea noastra spre absolut !
Sa descoperim deci acest paradis pierdut !

.....spre ce urmatorul pas ?......

Spre Nirvana,
Unde timpul este nul
Iar spatiul este infinit , dar de un relativ abstract
Compact.

Pana dincolo de infinit sa mergem....
Floricele sa culegem
Sa le transformam in stele
Si apoi spre univers, unde fuzionam cu ele

Spre eden, urmatoarea oprire, nu mai este spatiu sau timp
S-au scuns undeva in spatele raiului, le e frica ca-i manca cainii
Lacrima este copilul pubertin al eternitatii
Acum chiar pot tine intregul univers in causul deschis al mainii

Sau spre neant, ia sa schimbam noi macazul un pic
Pierdutum-am in labirintul propriulu-mi ego
M-am ratacit undeva, cred ca la granita dintre profan si mistic
Unde spre umilinta mea nu am drept de veto

Spre noi sa ne-ndreptam mai lesne
Si dupa ce ne analizam la nivelul de proton
Caci si suflet este, si el analizat la nivel de subatom
In edenice miresme
Dincolo de absolutul cel abstract, poate fi posibila contopirea suflet-trup
...timpul si spatiul tocmai ce au evadat din stransoare !
O sa ma impiedice timpul cel batran si orb
Sa ajung la soare !

Sunt liber sa-mi gasesc libertatea !

Pierdut in labirintul propriei mele constiinte
Grea lovitura data propriei mele fiinte
Blocat sunt sub carapacea propriului meu ego
Nu pot simti al dragostei pre arzator fuego.

Nu stiu daca sunt entitate sau fiinta
Oricum ambele chiar nu este cu putinta
Ma prefac ca am gasit taina mea
Pierdut in deslusiri fara substanta

Sunt liber sa-mi gasesc libertatea,
Sa aflu cine sunt dar mai lesne m-as intreba de ce ?
Oare ma poate ajuta cineva sa-mi gasesc identitatea
Identitatea ca specie !

Identitatea ca specie....
Sunt materie sau antimaterie ?
Crudul si frustrantul adevar ma sperie
Merg in intuneric, nu vad lumina care ma orbeste

Si crudul adevar ma sperie
Ecuatia existentiala de asemeni ma sperie
Frustrat privesc cum arata un simplu gram de materie
Ma anulez treptat....

Sunt liber sa-mi gasesc libertatea
Sunt nul de drept
Liber in vidul pe care-l numim noi viata
O ocazie sa evadez acum astept !

Ce este eu ?

Ce este eu fiinta sau nonsens ?
Poate ca inca mai ratacesc prin univers
Experiment genetic care a esuat in mod pervers
Incerc sa ma gandesc.....

Sunt pamant, sunt aer, sunt apa, sunt lumina
Materie, liantul a tot si toate
Sau gandul bun ce sufletele le alina
In tristete sau mai rau, singuratate

Cred ca am gasit, da, sunt un gram de praf cosmic in univers
Particula de materie, o picatura-ntr-un ocean imens
Ceva ce-ncearca sa respire, dar cerul parca e prea dens
In vidul acesta imens

Ceva, ce exista, asta sunt eu, spre nicaieri plecat
Spre altceva mai relativ decat pana ce acum, s-ar fi aflat
Fara reper, ma pierd de mine, iremediabil
Sa ma regasesc candva, e prea putin probabil.

Intre pamant si cer, ratacit pe vesnicie,
Simt cum constiinta, chiar fiinta mea fuge de mine
Ma trezesc dat ca ofranda unor zeitati straine
Entitati necrestine !!

Niciun comentariu: