Mi-e dor...
Mi-e dor de soapta izvorului ingemanat cu codrul
Si luna cea care ne stie toata taina
Iubirea, sa ne-o incapa, este incapabil universul
Insasi un univers este chiar si iubirea...
Mi-e dor de nemurire
Sensul vietii pe-ndelete as dori sa-l deslusesc
Desi sunt constient ca-i dincolo de a mea fire
Asa idealul vietii vreu eu sa-l gasesc.
Mi-e dor de mine
De egoul meu ce tine spre nefiresc parca ar transcede
De gandul ce parcurge distnte infinite
De timpul care se face ca nu-l vede
Mi-e dor de timpul care nu sta-n loc
Ma pierd in mrejele unei idei nastrujnice, venita din senin
Ma contopesc cu clipa pentru o secunda doar
Mi-a dat ragaz doar o secunda de alin
Vreau sa scap din implacabila-mi realitate
Evadand nu stiu nici cum spre eden sau spre absud
Trezit plecat pe drumul spre eternitate
De sacru sau profan acum sunt rupt
Vreau sa scap, sa evadez inspre adancul univers
Cel obosit sa-i mai pese acum de cine-i calca pragul
Invins de infinit, timpul este acum inert...
..............................................................................................
Spre efemer...himere.....
Petunie, ce esti de frumoasa
Angelica in suflet si in trup
Vreau sa pot sa-ti cant mandra craiasa
Poezie este al tau sarut .
Cercand eu sa raman integru
Incerc sa fiu un snob sa nu privesc spre tine
Mrejele vrajii tale ma prind, nu cred ca-s pregatit sa merit
O asemenea fericire !
Nierdut sunt in vraja si in lumea ta !
Nu pot nicicand sa evadez, sunt capturat
Himera ori nu, oricum nu ma mai pot redresa
Inima si mintile tu mi-ai luat
Vrajitoare mica, la nivel de neuron uman si ADN
Mi-ai spalat creierul cel oricum nu prea bun la multe
Ti-ai facut din timp draga temele
Inima mea, bine, acum va crede ale tale siretlicuri multe
Patos este ceea ce te caracterizeaza si iubire
Nu, stiu, sunt anesteziat de-a ta himera
Visul acesta sa nu se mai termine
Iar Mintea mea sa ramana tot asa de efemera
Te iubesc, chiar daca esti himera, remediu, balsam sau efemera
Faptura senina, stea, galaxie-ntreaga, existenta
Imuna la toate incercarile mele de a ma intoarce de la viata de non nirvana
Stranie viata, inchipuire, traire, experienta
Pe-o frunza-i lacrima.....
Pe-o frunza-i lacrima, mi-ai spus
Ploaie de vara sa ne spele de pacate
Soarele ne zambeste si el caci inca n-a apus
Ne bucuram de fiecare picatura care cade
Pe-o frunza-i lacrima de salcie de langa rau
Plange si ea daca iubirile se rup
Deoarece candva a fost si ea mireasa
Dar din rautate a fost in salcie transformata
Pe-o frunza-i lacrima, inerenta-n dragoste
Bibelou foarte fragil din portelan
Dupa furtuna apare iarasi soarele
Si din nou flori de mar ne bat in geam
Pe-o frunza-i lacrima, iubire
Cand spre sacrul altar noi doi pasim,
Zambetul tau ma duce draga mea spre nemurire
In palatul de clestar, acolo privesc in ochii tai ca vrem acum sa fim
Pe-o frunza-i lacrima iubit-o
Nu cred ca-ti poti imagina cat de mult noi doi ne dorim
Sub clar de luna luma implinindu-ne
Si acum spre stele amandoi sa pornim
Pe-o frunza-i lacrima, o dragoste deplina
E dragostea curata, e dragostea senina
Irealul si realul "armonios" iata ca se combina
Inima de iubire niciodata nu trebuie sa fie preaplina !
Inger si Demon
Inger al vietii sau al mortii
Membru in comisia sortii
Ceasul ne iubeste acum pe toti
Traim, murim sau ne amagim ca prostii
Inger divin, mi-ndruma a mea viata
Ce nordul pare ca si l-a pierdut demult
Promit c-o sa ascult a ta povata
Nimic nu poate fi acum prea mult
Inger evadat, razbunator si rece,
Venita-i la mine intr-o ispita sacra
Sunt muritor si-ti cuget ca inima mea nu vrea sa sece
Dupa ah, a vietii scumpa si dulce scara.
Patima, esti, agitat, rece si rau
Ai venit la mine ca un misel ce esti
Dar acum il cunosc cel mai bine pe Dumnezeu
Si-o sa incepi atunci sa te caiesti.
Inger al vietii, scutul meu de fier
Intareste in inima mea credinta
Nu cred ca poate fi atat de greu
Nu poate fi ceva cu neputinta
Intareste acum iubirea mea
Scaneaza-ma de rele si pacate
Caci sunt pribeag, nimic in viata asta
Flamand si gol pan`la-nfricosatoarea moarte.
Conjugarea verbului a fi
Eu sunt. Au, oare ??
Cine, ce sunt, aceasta-i dificila intrebare
Imi framanta inima si sufletul si nervii
Incordand uneori pana la maxim neuronii.
Tu esti....a, da inteleg, desi sa stii ca nu mi-a fost usor
M-am pus in locul tau pentru cateva clipe
Soare, dar in acelasi timp esti si nor
Pe alocuri adieri razlete incep sa ma irite
Noi suntem proprii nostri robi
Uitati in letargie ani intregi
Un univers mult mai larg si mai frumo putem gasi
Sa punem dar in functiune proprii ochi
Voi sunteti demni de-a merge cu ochii larg deschisi
De a privi intr-u totul ceea ce este dincolo de real
Sa iubim si noi si voi dincolo de verbul "a fi"
Imaginatia-i un lucru genial.
Ei, ele-ncearca sa viseze
Visul natang nu prea le da tarcoale
Luati prizonieri de subconstient n-au cum sa riposteze
Iar noaptea-si urmeaza cursul sau agale....
A fi, este o taina sau un miracol ??
Dilema care pune creierii pe grill
Inchisi in carapacea noastra de grji si de nevoi
Ce taina este pentru noi ca maine este o noua zi !!!!
A fi cu inima si mintea noastra mai deschisi !
Apa
Nucleu fara atomi, atomi fara protoni si fara electroni
Molecula ce tii bine ascuns secretul vietii
Tu apa, lansezi spre noi miile tale de fotoni
Spre manturire-n roua diminetii.
Apa, o taina ascunsa, iar mintea mea e prea putin
Spre a-ntelege a-l existentei prea ingenios si hotarat delir
Egoul meu ginionist in moarte, nu scapa de-al tau chin
Sa te asculte cred c-ar fi mai bitir
Te-ai unit iata, cu luna si dragostile le parasti
Soaptele de-amor tu strangi intru a ta desaga
Langa izvor, destrami sau legi destine, acum tu hotarasti
Nu iti ajunge viata asta-ntreaga
Te furisezi printre bolovani, vrei sa fugi de mine
Tiptil, tiptil, simt cum te urmeaza fiecare fiecare micron din mine
In curand draga mea apa, o sa te casatoresti cu mine
Cu bine !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu