Poezii din noul volum (II)

Mi-e dor...

Mi-e dor de soapta izvorului ingemanat cu codrul
Si luna cea care ne stie toata taina
Iubirea, sa ne-o incapa, este incapabil universul
Insasi un univers este chiar si iubirea...

Mi-e dor de nemurire
Sensul vietii pe-ndelete as dori sa-l deslusesc
Desi sunt constient ca-i dincolo de a mea fire
Asa idealul vietii vreu eu sa-l gasesc.

Mi-e dor de mine
De egoul meu ce tine spre nefiresc parca ar transcede
De gandul ce parcurge distnte infinite
De timpul care se face ca nu-l vede

Mi-e dor de timpul care nu sta-n loc
Ma pierd in mrejele unei idei nastrujnice, venita din senin
Ma contopesc cu clipa pentru o secunda doar
Mi-a dat ragaz doar o secunda de alin

Vreau sa scap din implacabila-mi realitate
Evadand nu stiu nici cum spre eden sau spre absud
Trezit plecat pe drumul spre eternitate
De sacru sau profan acum sunt rupt

Vreau sa scap, sa evadez inspre adancul univers
Cel obosit sa-i mai pese acum de cine-i calca pragul
Invins de infinit, timpul este acum inert...
..............................................................................................

Spre efemer...himere.....

Petunie, ce esti de frumoasa
Angelica in suflet si in trup
Vreau sa pot sa-ti cant mandra craiasa
Poezie este al tau sarut .

Cercand eu sa raman integru
Incerc sa fiu un snob sa nu privesc spre tine
Mrejele vrajii tale ma prind, nu cred ca-s pregatit sa merit
O asemenea fericire !

Nierdut sunt in vraja si in lumea ta !
Nu pot nicicand sa evadez, sunt capturat
Himera ori nu, oricum nu ma mai pot redresa
Inima si mintile tu mi-ai luat

Vrajitoare mica, la nivel de neuron uman si ADN
Mi-ai spalat creierul cel oricum nu prea bun la multe
Ti-ai facut din timp draga temele
Inima mea, bine, acum va crede ale tale siretlicuri multe

Patos este ceea ce te caracterizeaza si iubire
Nu, stiu, sunt anesteziat de-a ta himera
Visul acesta sa nu se mai termine
Iar Mintea mea sa ramana tot asa de efemera

Te iubesc, chiar daca esti himera, remediu, balsam sau efemera
Faptura senina, stea, galaxie-ntreaga, existenta
Imuna la toate incercarile mele de a ma intoarce de la viata de non nirvana
Stranie viata, inchipuire, traire, experienta


Pe-o frunza-i lacrima.....

Pe-o frunza-i lacrima, mi-ai spus
Ploaie de vara sa ne spele de pacate
Soarele ne zambeste si el caci inca n-a apus
Ne bucuram de fiecare picatura care cade

Pe-o frunza-i lacrima de salcie de langa rau
Plange si ea daca iubirile se rup
Deoarece candva a  fost si ea mireasa
Dar din rautate a fost in salcie transformata

Pe-o frunza-i lacrima, inerenta-n dragoste
Bibelou foarte fragil din portelan
Dupa furtuna apare iarasi soarele
Si din nou flori de mar ne bat in geam

Pe-o frunza-i lacrima, iubire
Cand spre sacrul altar noi doi pasim,
Zambetul tau ma duce draga mea spre nemurire
In palatul de clestar, acolo privesc in ochii tai ca vrem acum sa fim

Pe-o frunza-i lacrima iubit-o
Nu cred ca-ti poti imagina cat de mult noi doi ne dorim
Sub clar de luna luma implinindu-ne
Si acum spre stele amandoi sa pornim

Pe-o frunza-i lacrima, o dragoste deplina
E dragostea curata, e dragostea senina
Irealul si realul "armonios" iata ca se combina
Inima de iubire niciodata nu trebuie sa fie preaplina !

Inger si Demon

Inger al vietii sau al mortii
Membru in comisia sortii
Ceasul ne iubeste acum pe toti
Traim, murim sau  ne amagim ca prostii

Inger divin, mi-ndruma a mea viata
Ce nordul pare ca si l-a pierdut demult
Promit  c-o sa ascult a ta povata
Nimic nu poate fi acum prea mult

Inger evadat, razbunator si rece,
Venita-i la mine intr-o ispita sacra
Sunt muritor si-ti cuget ca inima mea nu vrea sa sece
Dupa ah, a vietii scumpa si dulce scara.

Patima, esti, agitat, rece si rau
Ai venit la mine ca un misel ce esti
Dar acum il cunosc cel mai bine pe Dumnezeu
Si-o sa incepi atunci sa te caiesti.

Inger al vietii, scutul meu de fier
Intareste in inima mea credinta
Nu cred ca poate fi atat de greu
Nu poate fi ceva cu neputinta

Intareste acum iubirea mea
Scaneaza-ma de rele si pacate
Caci sunt pribeag, nimic in viata asta
Flamand si gol pan`la-nfricosatoarea moarte.

Conjugarea verbului a fi


Eu sunt. Au, oare ??
Cine, ce sunt, aceasta-i dificila intrebare
Imi framanta inima si sufletul si nervii
Incordand uneori pana la maxim neuronii.

Tu esti....a, da inteleg, desi sa stii ca nu mi-a fost usor
M-am pus in locul tau pentru cateva clipe
Soare, dar in acelasi timp esti si nor
Pe alocuri adieri razlete incep sa ma irite

Noi suntem proprii nostri robi
Uitati in letargie ani intregi
Un univers mult mai larg si mai frumo putem gasi
Sa punem dar in functiune proprii ochi

Voi sunteti demni de-a merge cu ochii larg deschisi
De a privi intr-u totul ceea ce este dincolo de real
Sa iubim si noi si voi dincolo de verbul "a fi"
Imaginatia-i un lucru genial.

Ei, ele-ncearca sa viseze
Visul natang nu prea le da tarcoale
Luati prizonieri de subconstient n-au cum sa riposteze
Iar noaptea-si urmeaza cursul sau agale....

A fi, este o taina sau un miracol ??
Dilema care pune creierii pe grill
Inchisi in carapacea noastra de grji si de nevoi
Ce taina este pentru noi ca maine este o noua zi !!!!

A fi cu inima si mintea noastra mai deschisi !

Apa

Nucleu fara atomi, atomi fara protoni si fara electroni
Molecula ce tii bine ascuns secretul vietii
Tu apa, lansezi spre noi miile tale de fotoni
Spre manturire-n roua diminetii.

Apa, o taina ascunsa, iar mintea mea e prea putin
Spre a-ntelege a-l existentei prea ingenios si hotarat delir
Egoul meu ginionist in moarte, nu scapa de-al tau chin
Sa te asculte cred c-ar fi mai bitir

Te-ai unit iata, cu luna si dragostile le parasti
Soaptele de-amor tu strangi intru a ta desaga
Langa izvor, destrami sau legi destine, acum tu hotarasti
Nu iti ajunge viata asta-ntreaga

Te furisezi printre bolovani, vrei sa fugi de mine
Tiptil, tiptil, simt cum te urmeaza fiecare fiecare micron din mine
In curand draga mea apa, o sa te casatoresti cu mine
Cu bine !

Poezii din noul volum !!!

REAL !?

Sunt. Sau poate doar visez ca sunt
Oricum ar fi nu-mi place sa ma trezesc vreodata din acest vis
Poate ca aceasta este realitatea, un vis
Un vis real....

Poate nu reusesc sa realizez care este realitatea
O fi foarte deformata, si de aceea se creeaza uneori confuzie
De vreau sau nu traiesc oarecum o iluzie
Sunt liber sa-mi gasesc libertatea !

Sunt liber sa-mi gasesc libertatea,
Fung de mine spre nicaieri, si ma opresc la o rascruce
Nu privesc inapoi, nu ma las purtat de vant
Ma las purtat sa vad oare incotro ma pot duce

Traiesc oarecum o iluzie
Pacalit de ceata deasa ce ma invaluie
Merg inainte, oricum infinitul a ramas cu 3 statii in urma
Despartit sunt de mii de ani de a mea turma

Spre absolutul absurd mă-ndrept cu corabia mea veche
Neiertator oceanul din care fac si eu parte, pare ca ma invaluie
Tocmai acum cand mai am de parcurs doar vreo suta de leghe
Nedezlegat sta misterul care tainuie

Oceanul misterelor, izvorul si visteria eterna a tainelor vietii,
Moartea, pe o corabie paralela parca cu a noastra, se-ndeparteaza rapid
Pleaca, speriata de furtuna ce se iveste brusc la orizont
Si care a inghitit tot cerul diminetii,
Fac parte din ocean, sunt o enigma
Stau nopti intregi treaz, scot capul pe geam, n-am tihna
Sunt singur si mi-e cam frica !


Transformers

Privesc ploaia flasca ce-mi spala geamurile,
Privesc picatutrile care-mi poarta lacrimile
Of soarele lasule, te-ai ascuns sub patura de nori
Vantul imi biciuie fata, gandurile si imi da reci fiori

Privesc in jur si totul e la fel
De ce fug de mine, unde sa ma duc ?
Intreb norii ce sunt eu de fapt
Nisip si praf......

S-ar putea sa fiu chiar un nonsens
Cred in lumina, caut lumina, simt lumina
Nu ca pe ceva palpabil si mai ales ca pe ceva care se simte si atat !
Nesimtit de intens !

Iubire,
Ma urmareste si-n cele mai ascunse unghere unde m-am pitit
Inima-mi sfasie iar sangele-mi fierbe fara de sfarsit
Vraja ma tine prizonier.....sunt dopat cu-amagire

Vad cum ma pierd incet incet, ma dezintegrez
Incerc cu cerul parca o ultima empatie
Timpul , privesc cum se lichefiaza si el
Sunt un proton acum, doar atomul sa mi-l gasesc.....

Nu am nucleu, nu am celula, nu am un loc unde sa stau
Nu am materie, nici antimaterie, dar inteleg
Nu am energie, dar pur si simplu sar, zbor, si merg
Sunt spirit. Deci ma reculeg

Da....e un nonsens....

Da, e un nonsens ce este real de fapt nu este chiar atat de real
Totul pare a fi transfigurat. Nimic
Lasa, ceata se duce spre absurdul absolut
Absolutul real

Da, eu sunt un nonsens, recunosc asta solemn
Pierdut prin galaxie, fara Dumnezeu
Exceptia existentiala sunt, si o spun fara sa regret
Un ecou.

Da, e un nonsens sa gandesti, sa cercetezi
De ce sensul vietii este doar UNIC ?
Zapada vine, se topeste, apoi si ghiocelul moare
De fapt, ce este moartea ?

De fapt moartea este un sens sau un nonsens ?
Dimensiunea ei este ceva real sau ireal , in ce plan e ?
Of, pacea ta ma manevreaza ca pe un pion de sah
Ma evaporez cuminte, ceata sunt, nu mai vad, nu mai simt
Nimic.

De fapt viata asta are vreun sens, sau este tot un nonsens ?
Cand izvorul vietii este-un zambet de copil,
Apa si foc, ghinion si noroc, in cerc cu o sare-n mijloc
La zeitate te-nchine
Tristetea sa-ti aline

Dragostea este sensul vietii acesteia
E puntea noastra spre absolut !
Sa descoperim deci acest paradis pierdut !

.....spre ce urmatorul pas ?......

Spre Nirvana,
Unde timpul este nul
Iar spatiul este infinit , dar de un relativ abstract
Compact.

Pana dincolo de infinit sa mergem....
Floricele sa culegem
Sa le transformam in stele
Si apoi spre univers, unde fuzionam cu ele

Spre eden, urmatoarea oprire, nu mai este spatiu sau timp
S-au scuns undeva in spatele raiului, le e frica ca-i manca cainii
Lacrima este copilul pubertin al eternitatii
Acum chiar pot tine intregul univers in causul deschis al mainii

Sau spre neant, ia sa schimbam noi macazul un pic
Pierdutum-am in labirintul propriulu-mi ego
M-am ratacit undeva, cred ca la granita dintre profan si mistic
Unde spre umilinta mea nu am drept de veto

Spre noi sa ne-ndreptam mai lesne
Si dupa ce ne analizam la nivelul de proton
Caci si suflet este, si el analizat la nivel de subatom
In edenice miresme
Dincolo de absolutul cel abstract, poate fi posibila contopirea suflet-trup
...timpul si spatiul tocmai ce au evadat din stransoare !
O sa ma impiedice timpul cel batran si orb
Sa ajung la soare !

Sunt liber sa-mi gasesc libertatea !

Pierdut in labirintul propriei mele constiinte
Grea lovitura data propriei mele fiinte
Blocat sunt sub carapacea propriului meu ego
Nu pot simti al dragostei pre arzator fuego.

Nu stiu daca sunt entitate sau fiinta
Oricum ambele chiar nu este cu putinta
Ma prefac ca am gasit taina mea
Pierdut in deslusiri fara substanta

Sunt liber sa-mi gasesc libertatea,
Sa aflu cine sunt dar mai lesne m-as intreba de ce ?
Oare ma poate ajuta cineva sa-mi gasesc identitatea
Identitatea ca specie !

Identitatea ca specie....
Sunt materie sau antimaterie ?
Crudul si frustrantul adevar ma sperie
Merg in intuneric, nu vad lumina care ma orbeste

Si crudul adevar ma sperie
Ecuatia existentiala de asemeni ma sperie
Frustrat privesc cum arata un simplu gram de materie
Ma anulez treptat....

Sunt liber sa-mi gasesc libertatea
Sunt nul de drept
Liber in vidul pe care-l numim noi viata
O ocazie sa evadez acum astept !

Ce este eu ?

Ce este eu fiinta sau nonsens ?
Poate ca inca mai ratacesc prin univers
Experiment genetic care a esuat in mod pervers
Incerc sa ma gandesc.....

Sunt pamant, sunt aer, sunt apa, sunt lumina
Materie, liantul a tot si toate
Sau gandul bun ce sufletele le alina
In tristete sau mai rau, singuratate

Cred ca am gasit, da, sunt un gram de praf cosmic in univers
Particula de materie, o picatura-ntr-un ocean imens
Ceva ce-ncearca sa respire, dar cerul parca e prea dens
In vidul acesta imens

Ceva, ce exista, asta sunt eu, spre nicaieri plecat
Spre altceva mai relativ decat pana ce acum, s-ar fi aflat
Fara reper, ma pierd de mine, iremediabil
Sa ma regasesc candva, e prea putin probabil.

Intre pamant si cer, ratacit pe vesnicie,
Simt cum constiinta, chiar fiinta mea fuge de mine
Ma trezesc dat ca ofranda unor zeitati straine
Entitati necrestine !!