Poate ca desi nu vreau sa cred in destin,
Sau sa ma desmierd intr-ale abisului festin
Nu pot prea lesne si prea des neantului sa ma inchin
Desi nu-s prea sigur daca ar fi un chin........
Dialoghez cu tacerea insasi....
Tacut, un dialog violent de tacut
Karma mea este acum intr-un contradictoriu absolut
Continuumul infinit din penumbre ma-nvaluie-ntr-al sau tumult.
Dialoghez cu tacerea.....
Cantecul intunericului, cu fiorul cel dulce ca mierea
Nonsens sa imi incerc eu acum puterea....
Nu simt nici vantul , nici adierea.......
Dialoghez cu tacerea.....
Caderea lina intr-un abis inselator, perfid
Prea perfect sa-mi inteleaga acum durerea
Prea rece este totusi, prea acid.....
Dialoghez cu tacerea....
Lumina in dialog cu intunericul ei
Cautandu-si iata mangaierea
In insasi tacerea ei
Dialoghez cu tacerea......
Iar lumina pare ca suspina-ntr-insa
Palpaind incet ... de parca ar sopti
Dialoghez cu dansa....
3 comentarii:
Uite un talent ascuns...nu stiam ca poti sa scrii poezii...foarte frumoasa...sincer, chiar m-a emotionat... Tacerea este cateodata buna, dar este bine sa si rostim sentimentele noastre... felicitari Gabi, chiar m-ai surprins foarte placut
Ce frumos e sa stai de vorba cu tacerea ! Mi-au placut mult versurile tale !
Multumesc Cony pentru cuvintele-ti frumoase !Te invit cu comentarii si la celelalte poezii ! revin curand cu noutati ! promit !
Trimiteți un comentariu