Cateodata

Cateodata gandesc
Incerc sa-mi canalizez energiile asupra unui punct efemer
Sunt relativ, deci traiesc
Sunt liber


Cateodata sunt,
Chiar daca cateodata nu inteleg ce ? si de ce ?
Nu de putine ori verdictul realitatii este mult prea crunt
Si rece.


Cateodata zambesc,
In conjunctie cu astrele de deasupra cerului perlat
Evident, sunt sigur si ilogic ca intrucatva am gasit
Puntea catre universul paralel mult asteptat


Cateodata iubesc,
Char, dar mi-s in afara constiintei
Intregul ego eu mi-l parasesc
Departe sunt de flacara caintei


Cateodata meditez,
Subconstientul preia de unul singur controlul
E inutil efortul sa ma mai trezesc
Incalc de unul singur protocolul


Cateodata ma dematerializez
Totul se produce prea rapid, nici nu realizez
Spre infinitul absolut, eu relativul, un tunel urias sa-l traversez
Nici alter-egoul meu nu vreau sa-l mai pastrez


Cateodata de mine ma indepartez
Aleatoriu gandesc, zambesc, iubesc
......................................................

Oare

Oare de ce zori, de ce o noua dimineata ?
De ce zambeste soarele, de ce toata natura se trezeste brusc la viata ?
Ascult insa luna care de rusine iar s-a ascuns, ce hoata......
Hmm....tre` sa ma dau bine pe langa izvoras in ultima instanta


Oare ce este lumina, altceva decat energie ?
Iar noi de ce suntem lumina ?
De ce nu vedem viata insasi ca fiind o elegie ?
Iubire lina.


Iubire lina ...
Iar soarele lumineaza de zor dalbul giulgiu ce atarna afara din  sarcofag
Liniste deplina ...
Si fi-vom oare pregatiti sa trecem acest prag ?


Liniste deplina ... asult soaptele tacerii, din penumbra
Vantul nu intelege nimic, adie in nestire ... de nebun
Incercand sa-mi umple intrucatva egoul meu pustiu ce urla
a disperare prea gol - ntracest de puritate prea plin turn


Oare de ce lumina noastra se stinge in neant ?
De ce suntem oare atunci mistuiti de propria lumina ?
Cine a pacatuit sau cine poarta intreaga vina ?
Caci cerul si pamantul prea rau l-au condamnat !

O trecere

O trecere in nori spre abisul absolut
Exclusivitate in suprema cadere
Navigand spre nicaieri fara busola, fara azimut
In cruda-ti si a noptii prea vie a ta tacere


Navighez spre nicaieri, dealtfel este o destinatie precisa
Aleatoriu pot alege sa ma ratacesc
Destinatia va fi oricum atinsa
De data asta nu mai pot sa ma mai pacalesc


De data asta nu mai pot sa ma mai pacalesc
O trecere chiar si asa subtila nu a putut iata trece neobservata
Am incercat insa nu am avut pe unde sa ma mai ocolesc
Ma topesc indata !


Ma topesc indata !
matematic eu efectuez o trecere spre poria-mi dimensiune
E o lume curata
Fara cutume, fara nici un fel de presiune


O trecere in voie, pana la vamile-ntunecate ale infinitului
Dincolo de care se vede clar cum curge seva din izvorul nesecat al nirvanei
Din zori si pan` la ivirea prea tarzie a asfin'itului
Si nu m-am pierdut in labirintul tenebros al neantului.


Labirintul plin de tenebre al neantului
O lume-n sine dar ciudata
M-am hotarat sa nu parasesc locul acesta niciodata
Vreau lumina-n inima levantului.