P O E M S

Cateodata

2012-01-06T00:32:00.000-08:00

Cateodata gandesc
Incerc sa-mi canalizez energiile asupra unui punct efemer
Sunt relativ, deci traiesc
Sunt liber

Cateodata sunt,
Chiar daca cateodata nu inteleg ce ? si de ce ?
Nu de putine ori verdictul realitatii este mult prea crunt
Si rece.

Cateodata zambesc,
In conjunctie cu astrele de deasupra cerului perlat
Evident, sunt sigur si ilogic ca intrucatva am gasit
Puntea catre universul paralel mult asteptat

Cateodata iubesc,
Char, dar mi-s in afara constiintei
Intregul ego eu mi-l parasesc
Departe sunt de flacara caintei

Cateodata meditez,
Subconstientul preia de unul singur controlul
E inutil efortul sa ma mai trezesc
Incalc de unul singur protocolul

Cateodata ma dematerializez
Totul se produce prea rapid, nici nu realizez
Spre infinitul absolut, eu relativul, un tunel urias sa-l traversez
Nici alter-egoul meu nu vreau sa-l mai pastrez

Cateodata de mine ma indepartez
Aleatoriu gandesc, zambesc, iubesc
......................................................

Oare

2012-01-06T00:25:00.000-08:00

Oare de ce zori, de ce o noua dimineata ?
De ce zambeste soarele, de ce toata natura se trezeste brusc la viata ?
Ascult insa luna care de rusine iar s-a ascuns, ce hoata......
Hmm....tre` sa ma dau bine pe langa izvoras in ultima instanta

Oare ce este lumina, altceva decat energie ?
Iar noi de ce suntem lumina ?
De ce nu vedem viata insasi ca fiind o elegie ?
Iubire lina.

Iubire lina ...
Iar soarele lumineaza de zor dalbul giulgiu ce atarna afara din sarcofag
Liniste deplina ...
Si fi-vom oare pregatiti sa trecem acest prag ?

Liniste deplina ... asult soaptele tacerii, din penumbra
Vantul nu intelege nimic, adie in nestire ... de nebun
Incercand sa-mi umple intrucatva egoul meu pustiu ce urla
a disperare prea gol - ntracest de puritate prea plin turn

Oare de ce lumina noastra se stinge in neant ?
De ce suntem oare atunci mistuiti de propria lumina ?
Cine a pacatuit sau cine poarta intreaga vina ?
Caci cerul si pamantul prea rau l-au condamnat !

O trecere

2012-01-06T00:14:00.000-08:00

O trecere in nori spre abisul absolut
Exclusivitate in suprema cadere
Navigand spre nicaieri fara busola, fara azimut
In cruda-ti si a noptii prea vie a ta tacere

Navighez spre nicaieri, dealtfel este o destinatie precisa
Aleatoriu pot alege sa ma ratacesc
Destinatia va fi oricum atinsa
De data asta nu mai pot sa ma mai pacalesc

De data asta nu mai pot sa ma mai pacalesc
O trecere chiar si asa subtila nu a putut iata trece neobservata
Am incercat insa nu am avut pe unde sa ma mai ocolesc
Ma topesc indata !

Ma topesc indata !
matematic eu efectuez o trecere spre poria-mi dimensiune
E o lume curata
Fara cutume, fara nici un fel de presiune

O trecere in voie, pana la vamile-ntunecate ale infinitului
Dincolo de care se vede clar cum curge seva din izvorul nesecat al nirvanei
Din zori si pan` la ivirea prea tarzie a asfin'itului
Si nu m-am pierdut in labirintul tenebros al neantului.

Labirintul plin de tenebre al neantului
O lume-n sine dar ciudata
M-am hotarat sa nu parasesc locul acesta niciodata
Vreau lumina-n inima levantului.

Eternitate

2011-10-29T07:14:00.000-07:00

Stie cineva, infinitul este etern ?
Oare cum o curge timpul infinitului ?
Viata se scurge tot banal avand un scop peren,
Din zori si pan` la vremea asfintitului ?

Terifianta este si singularitatea eternitatii
Gaura de vierme post - existentiala
Ne amageste prin teribila arma a subtilitatii
Spre a Nirvanei plasa abisala.

Eternitatea post-existentiala...
Cutuma perfecta si implacabila a sortii
Nici pe departe destinatia finala
Cu soarele nevinovat pe casa mortii.

Eternitate, existenta atemporala
Fara orizont si nemateriala
Frustrant de neutra, non-marginala
Vesinica ideala !

Eternitate, iar noi suntem minusculi, particule, atomi
Propriei noastre gandiri si constiinte suntem acun noi din pacate robi
Ne certam pueril pe valoarea noastra, adica cativa roni
Vrem sa cuprindem orizontul, daca se poate, cu ale noastre maini....

Eternitate, prin moarte primim o noua viata
Moartea joaca in fapt rol de paravan
Far` de ea, soarta noastra n-ar avea nici o relevanta
Iar totul ar fi in van....

Clipe

2011-10-20T05:23:00.001-07:00

Clipe de dor, clipe nebune ce mistuie intregul univers

Iar focul este mult prea complex pentru a-ncapea-ntr-un singur vers

Surasul banal al iederei pare pe alocuri cam sters

E prea intens !

Totusi si focul iata ca se opri din mistuit pentru o clipa

Spre cer un porumbel se inalta, agitandu-si dalba sa aripa

Timpul se opri in loc si prins-a zabovi vazand spectacolu` inceput in pripa

Sta si fumeaza pipa ¡

Pentru o clipa se opri chiar si universal din expansione

Privea spre noi si se parea ca o pveste lunga are a ne spune

Despre existenta pe pamant, despre ale vietii noastre dune

Catre al soarelui regat, solemna-nchinaciune

Eterna plecaciune si-i cerul diafan

Raza e palpabila, tin universal intr-o mana, in genunchi cer iertaciune

Zambetul de soare l-am furat

Clipe eterne, radacina paradisului suprem la care toti speram

Clipe de care implacabila moarte, fuge cu tot cu iadul cel de foc

Se sfarma iadul, se ascunde focul in pamant, pamantul rage,

Se sfarma blestemul, raul, aici de tanguire un mai este loc.

Cate clipe de eternintate traieste un infinit, v-ati intrebat vreodata ¿

Vorbesc acum despre un singur infinit, cel stiut

Nu stiu de voi gasi liantul, se afla dupa o usa bine ferecata

In spatele de-asemeni unui lacat bine ascuns ¡

Clipe de basm va doresc la toata lumea !!!!

Imagini

2011-10-17T00:25:00.000-07:00

Privesc pe geam la plopii cei multi si mangaiati de vant
Totul pare ca a capatat aceeasi nuanta de culoare
Frunzele una cate una cad, sufletu-mi prea gol, eu nu mai am nici un cuvant
Cu lacrimi in obraji nazui spre soare.

Lacrimez iar cerul este in perfecta ermpatie cu mine
pamantul, pare a impartasi aceeasi soarta
Numai visarea vine saraca, inima sa incerce sa-mi aline
Sa ma ajute sa deschid a libertatii prea ferecata poarta

Descid apoi geamul, privesc soarele, e palpabil
Incet deschid usa camerei, incerc sa privesc si sa simt natura din pridvor
Las vantul cald de vara sa adie peste umerii mei goi usor
Pentru iubire voi fi sau nu valid ?

Zadar incerc sa nu ma las dominat de iubire, devenita intre timp stare de fapt
pe muzica placuta a padurii de brad, careia-i sunt prizonier
Sa fug, sa evadez, sa-i eludez vreo lege ma simt acum un pic inapt
Nu ma trezesc din acest vis niciodata, sau cel putin asa sper

Imagini, lumina estompeaza vremelnic in cuvinte...
Un recif de clipe compun lego-ul pe care trebuie sa-l dezlege lumina
Clipele se intrepatrund creand imaginile subversive
Realitatea difuza de fiecare zi....

Realitatea difuza de fiecare zi,
Imagini ce incearca sa evadeze din matricea luminii, pe furis
Pueril, caci pentru lumina nu prea exista ascunzis
Nici albul iubirii nu mai poti sa-l crezi

Imaginile toate sunt de un neutru ce doare, un neutru frustrant
Se adauga fara sa vrea-ntr-un rol jucat pe-o scena de-o trupa de teatru ambulant
Persifleaza egoul meu, crezul meu si vrerea mea,
Fiinta mea....

Plecaciune

2011-10-09T06:51:00.000-07:00

Ma plec in fata ta iubire,
Cu a ta traire pana la delir
Fara sa simt a ta invaluire
Platesc al neascultarii prea scump bir

Ma plec in fata ta himera,
Nu vreaun dar ma contopesc cu tine,
Ucisa-i inima mea ce inca spera
La ceva mai bine

Plecaciune tie, ispita
Si pe vecie rob iti sunt
Simbol al infinitului cel prea concret, nu te lasi asteptata
Sarutul tau e crunt

Plecaciune tie infinit
Nemarginirii tale dincolo de orice univers ori de hotar
Nu depinde de sacru ori profan, de nimic
Nu ca mine, de-un amarat de zar

Plecaciune tie pacat,
Eu sunt tu si tu esti eu
Prin zambetul tau , granitele le-ai daramat
Asa este fratele meu

Plecaciune tie, destin
Scenariul este prescris per fiecare
Inspirat find din harul divin
Tristete, iubire, lacrima, iertare

Plecaciune tie spirit
Calauza egoului meu
mor si renasc, dar sigur stiu
Ca El e regizorul meu.

Pe scena....

2011-10-09T06:42:00.000-07:00

Precum o scena-i viata, decorurile se schimba parca la infinit
Iubire si tristete, zambet sau lacrima, se pierd in eter...precum un val
Viata insasi este o halta pe drumul nostru spre universul cel dinainte pregatit
Sacrilegiul final.

Pe scena, din pacate se joaca tot cei scris in prealabil
Iara regia-i fara duble si montaj
Sa stie scenariul cineva este prea putin probabil
caci nimeni nu-si va lasa viata sa ca gaj

Pe scena, si intuneric si lumina, si ras si plans se-ngemaneaza
Intr-o noua dimensiune mai abstracta emuland pamant si cer
Pe nimeni nu mai intereseaza dealtfel ce urmeaza
Nimic nu mai este ce pare a fi, chiar daca ar parea a fi de-o singura cunoare

Pe scena, umanul a disparut demult,
S-a dus spre neant dimpreuna cu propria-mi fiinta
Sunt un urias cu picioarele sale de lut
Zadar caut cainta

Pe scena, pamant si cer, inger si demon, in compilare
Nu mai exista sacru, nici profan,
Si totul pare sa se miste-ntr-o continua si nedorita reluare
Atat de diafan....

Pe scena, nimic nu este ce pare a fi !

Eu sunt ???

2011-10-09T06:32:00.000-07:00

Eu sunt ?
Poate vant, poate o adiere
Sau poate praf....
Ce dus de vant....se ridica spre cer....piere...

Sau poate sunt doar o molecula de aer
Un atom pierdut intr-un ocean
Un norisor patat pe azuriul cer
Totu-i diafan....

Daca chiar ar fi sa fiu, serios, oare ce as fi ?
Poate taina ar fi mai mare daca acest lucru l-as sti
Misterul nu ma lasa nici macar sa fac exercitiul de a-mi inchipui
Ce oare as fi....

Poate o adiere
Care mangaie tamplele calde meditand
Navigand printre himere
Si ielele ascultand

Poate sunt ceea ce vreau sa fiu
Sau poate chiar nu stiu uneori ce sunt
Dar un lucru sincer stiu
Ca sunt....

Ma intorc

2011-10-09T06:27:00.000-07:00

Ma intorc in pustiul egoului meu, pe care-l credeam candva a fi suprem
Flamand si gol, pribeag, imi caut un reper, un crez
Aud un tipat ! gandurile-mi devin deodata limpezi
A tipat al meu suflet, inca prezent

Ma intorc la nemurire, deci acasa
Ma ascund in eternitate,
Ma rdescopar in sfarsit ca specie, ca rasa
Las ploaia sa ma ude pan`la piele-n noapte

Ma intorc sa beau pocalul fericirii
Nicicum nu ma gandesc de-i dulce ori amar
Incerc cumva sa gust culoarea iubirii
Sa redevin fiinta.

Gandul imi zboara aiurea, fara sens
Rataceste la infinit fara de zabava
pana la soroc fi-voi total absent
O epava.

De dor ma-ntorc, sunt foc si fum, dar si pamant,
O entitate vie
Fara de spirit si far` de simtamant
Ce utopie....

Silence

2011-05-24T05:01:00.000-07:00

Merg in intuneric si nu vad lumina care ma orbeste
Ma contopesc insa cu linistea abstracta ce pare ca-mi vorbeste
Deodata tresar, simt cum cineva imi sopteste
E noaptea cea tacuta care ma iubeste

Ma contopesc insa cu linistea abstracta ce pare ca-mi vorbeste
Ascult soaptele unui izvor a carui taina inima-mi topeste
O adiere-mi mangaie umerii, o rog sa stea, dar ea nu se opreste
Nu ma mai iubeste

O liniste ce doare, tacerea sa vorbeasca nu mai doreste
Ecoul acestei taceri, este cel care ma ispiteste
Confuzia ma blocheaza, creierul nu mai gandeste
Am cazut in plasa care de mult timp mi se pregateste

Linistea, prin tacerea ei, iar soapta ma nelinisteste
Designer dedicat, suflet, minte trup si minte slefuieste
Iubire, neliniste, ura, bucurie, cu arta le-mpleteste
Daca stii sa primesti, totul ea iti daruieste

Totul este viu, totul traieste
Natura intreaga se inveseleste
E dimineata, e primavara, hai iubeste
Linistea se-ndeparteaza pe muteste

E dimineata, e primavara, hai iubeste
Intregul univers tu-l cucereste
Totul in fata iubirii se topeste
Hai indrazneste !

Ratacesc

2011-05-20T03:23:00.000-07:00

Ratacesc prin padure, alerg spre o tinta himerica parca
Mireasma bradului ma imbie sa visez, dar eu nu pot visa, alerg
Orice adiere de vant imi mangaie gandurile, si sufletul totodata,
Si toate darurile vietii, inspre paradis converg.

Ratacesc gandurile mele pe hartie, si prin eter
Toata fiinta mea rataceste cautand drumul ascuns inspre eternitate
Cu tot cu trupul si crezul meu cel auster
Merg pe carari de mult timp sterse si uitate.

Merg pe carari de mult timp sterse si uitate.
Pamant si cer miseleste imi zambesc
Utopic continui cautatea cu gandurile-mi toate
Caci alte ganduri ratacite nascocesc.

Nonsens, continui sa merg inainte
Un norisor pare ca ar vrea sa-mi spuna cine-i seful
Incapabil sa reactionez, fara nimeni alaturi sufletul sa-mi alinte
Poate acesta mi-e destinul !

Toata fiinta mea rataceste cautand drumul ascuns inspre eternitate

Dictand tacticos pasii mei pierduti, ma retrag in pietate
Sunt liber de acum sa-mi gasesc calea proprie spre libertate
Totu-i relativitate.

Totu-i relativ, chiar si eu, chiar si viata insasi,
Totu-i ratacire, zidurile morale au cazut !
Avem libertatea de a alege eruptia de derizoriu
Totu-i iluzoriu !

Nimic

2011-05-16T02:41:00.000-07:00

Dar nu mai am nimic de spus !
Soare si cer. Inca mai caut un raspuns
Nu vreau nimic mai mult, am totul intr-ajuns
Suflet ascuns.

Suflet ascuns
In nimic nu mai cred, sunt un intrus
Pasesc pe iarba moale, apoi ma-ndepartez sfios
Ar fi fost prea usor....

Ar fi fost prea usor,
Raman conectat din pacate la o realitate distorsionata
Zadar incerc sa gasesc o stare sa scap cumva, sa ma strecor,
Nimic n-o clinteste, iar de soarta mea e dezinteresata

Distorsionat oarecum este si propriul ego
In empatie cu realitatea cea difuza si de neanteles
Ma trezesc la viata, ma simt exclus
Plec departe.....

Uit

2011-05-12T05:03:00.000-07:00

Uit sa zbor
Uit sa fiu, asa este mult mai corect
Ma scufund fara sa vreau in propria-mi utopie, usor usor
Ma simt atat de sec !

Uit sa fiu,
E greu sa fiu laolalta cu toata fiinta mea
Imi dau seama de asta mult, mult mai tarziu
Nu sunt.

Nu sunt
Fi-voi plecat de mult spre alte galaxii
Uitat de spatiu si de timp si universul cel imens si mut
Ascult.

Ascult...tacerea cu ruga ei malefic de dulce
Firav mi-e sufletul, meschin
Nu mai cred nici in paganul suspin
Uit sarat de dulce.

Uit sarat de dulce,
Orice as face si oriunde m-as duce
Uit chiar si crezul meu suprem....
Uit chiar ca totul este relativ si nu etern !

Spre necunoscut

2011-05-02T04:55:00.000-07:00

Ma imbarc pe nava cea veche a constiintei mele
Cu catarge subrede, fara carmaci si-aproape fara vele
Am la mine un sextant, iar noaptea dupa stele
Spre necunoscut ma-ndrept, spre iubiri de basm, spre ele

Spre necunoscut ma-ndrept, spre iubiri de basm, spre ele
Ganduri sirag ma lovesc neancetat, nu pot nicicum scapa de ele
Nici o iesire nu gasesc, iar lanturile-s asa grele...
Nu dau iubirea mea nicicand pe trei zabrele...

In inchisoarea propriului necunoscut stau eu acum inchis
Cu sase lacate imi sta inchisa usa
Stau uneori si ma gandesc oare sunt aici sau in abis
Imi admir neincetat cenusa

Imi admir neincetat cenusa
Propriul foc m-a mistuit pana la ultimul proton
Nu se mai poate efectua acum fuziunea in atom
Totu-i aiurea.....

Cu sase lacate imi sta inchisa usa
Prizonier al ielelor sunt, si fara judecata
Doar inima se strecura dincolo de paza cea ostila de la poarta
Ce tradatoare necurata !

Stau uneori si ma gandesc, oare sunt aici sau in abis ?
Spre necunoscutul cel de acum vreau eu sa evadez, sau spre necunoscutul cel abis ?
Sau spre necunoscutul vis....
Doar spre necunoscutul vis.....

Aiurea

2011-04-21T01:32:00.000-07:00

Am obosit sa tot alerg
Iar vantul bate-n continuare parca far` de sens
Privesc aievea gandurile mele cum converg
Spre diafanul cel prea dens

Simt o dragoste mare in a ma amagi cu noi himere
Aievea mai incearca mintea mea sa spere
Am obosit sa tot alerg
Totu-i compus din soapte efemere

Aiurea, cei doi actanti, adica eu si infinitul se mint ca-s prieteni
Soarele nu stie nimic despre asta, se face ca ploua
Se inroseste si chiar i-au iesit si cativa pistrui
Ne aduce-n dar spre curatie un pic de roua.

Departe-un clopot mare glasuieste grav
Pamant si cer se contopesc intr-o fiinta
Aud glasul tacerii cel suav
Soptind despre cainta

Aud glasul tacerii cel suav vorbind despre cainta
Inert si imposibil sa mai pot face ceva, ma simt sorbit cu voluptate
Mult prea peren, sa reactionez, este cu neputinta
Sa evadez....nimic in toate

Nimic in toate....
Totu-i compus din soapte efemere
Nimicnicia mea se rezuma doar la niste soapte
Apoteoric final...si-n spate vad dantuind himere....

Cuvinte alandala

2011-04-15T02:08:00.000-07:00

Incerc din rasputeri sa prind din urma cuvintele ce par a curge
Pe hartia dalba, gandurile mi se impletesc intr-o neasfarsita salba
Din profunda cadere in absurd nimic nu ma mai poate smulge
Pierdut mi-s pe-a gandului petala.

Ratacitor, ma adancesc in ale literelor imposibil labirint
In acest veritabil duel implacabil, mi-e imposibil sa mai simt
Inghesuit in meandrele muzei, incerc sa ma strecor undeva dincolo de timp
Caut o mangaiere, imi caut un alint.

Cuvinte alandala astern pe hartie
Inima dicteaza uneori fara macar sa stie
Ca dogmele aici dau tonul, totu-i sine die
Dogmele conduc pixul singur pe hartie

Gandurile au luat-o razna, controlul a devenit o utopie
Creierul meu pare a apatine de o alta galaxie
Tardiv, ce-a mai ramas intreg din mintea mea, cauta o scapare
Si fara sa-mi dau seama, letargias capata o de nedorit intruchipare

Cuvinte alandala, precum si-n rafturile gandurilor mele
N-am zei cui sa ma inchin, prea tari dogmele mele
Purtat de vand pe valuri, fara de rame

Un mic minut din aceasta viata

2011-04-07T02:10:00.000-07:00

E dimineata. Tresar, prima mea raza de soare imi mangaie pleoapele natangi
Incoerent in gestica, dar totusi ma ridic din iarba moale precum catifeaua
Pasesc agale, de parca am doua picioare stangi
Vrajit de roua ce-mi spala deunazi parul, uit sa-mi beau cafeaua.

Viata, deci m-am trezit, exist
Un minuscul punct de praf in univers
Sau poate nici atat,
Traiesc in vers.

Prima adiere de vant,
Imi amesteca in creier toate gandurile
Raman de-a pururi prizonier in cuvant
Pare ca aud randurile.....

Pare ca aud randurile,
Aud cerneala cum curge pe hartia inerta
Cu fiecare vers, urcand spre Nirvana, aprind pe rand felinare
Condus de constiinta mea vadit incerta....

Un trandafir isi deschide ale sale petale, dragoste pura
O albinuta a sosit instantaneu, o soapta parca vrea sa-mi spuna
Deodata m-am trezit ca facand parte din aceasta natura
Viata pura

Copăcel

2011-03-22T04:12:00.000-07:00

Din pamant tu ai crescut, ci ai cucerit universul
De nu te pot cuprinde nici în jumătate nici poeţii cu versul
Frunzele-ţi timide te feresc întru - câtva de intensul
Soarelui sărutul.

Chiar soarele după ce răsare se odihneşte pe ale tale crengi
Făcând cerul gelos din cale-afară deodat ` să lăcrimeze
Un dans etern şi pururi tainic începe să trădeze
Sunt empatii pe care nu poti sa le dezlegi !

Coana balaie vine-n curand să te hrănească
Un fluturaş a venit, s-a aşezat să te iubească
Un brotac râios se dă ridicol în spectacol
Încearcă şi el să zâmbească.

Copăcel, cu ramurile tinere şi frunzuliţele verzi
Tu dorul meu de ce nu-l înţelegi ?
Uiţi lacrima din ochi tu să mi-o ştergi
Iubirea n-o-nţelegi

Iubirea n-o-nţelegi
Dar oare apusul nu te afectează ?
Cum poţi oare aşa integru să te păstrezi,
Iubirea pentru tine nu contează ?

Ba contează, îmi spune el zâmbind
Căutând inima şi tristeţea să-mi aline
Mă aşez lângă el, şi mă găsesc plutind
Am intrat în comuniune
Tu înger întru a noastră lume !

Ghiocel

2011-03-04T03:11:00.000-08:00

Lacrima divina,
Al primaverii preacurat prevestitor
A edenului clara oglinda
Esti insati al iubirii vesnic foc

Un fluturas vine sa te sarute
Cerurile se deschid, iei binecuvantare
Tie ti se inchina de acum inainte florile multe
Tie angelica si fierbinte cantare

Petalele tale dalbe
Puritatea iubirii
Sentimentele le ai intru ale tale salbe
Le emani apoi spre a regasirea nemuririi

Esti nemurirea-ntruchipata
Indisolubila relatie cu egoul suprem
Credinta cea adevarata
Ca niciodata pe pamant noi singuri nu suntem

Vestitor al mantuirii
Simbol al tineretii eterne
Esti insuti ingerul iubirii
Spatiul si timpul sunt perene

Tu ghiocel, n-ai spatiu si n-ai timp
Sa desluseasca ale universului adanci si prea reci taine
Te-ai imbracat in ale dragostei si ale vesniciei haine
Caci tineretea chiar nu are timp

Nicaieri

2011-03-03T05:26:00.000-08:00

Si uit care mi-e scopul pe acest taram far` de fior
Iar soaptele se incapataneaza sa ma tina suspendat , iar timpul curge
Stors implcabil in cutremuratoarea si implacabila a mortii reci chilii
Auzi preabine iarna chiar viforul rebel cu muge

Fara nici o retinere in a ma convinge ca sunt spirit simultan prizonier si liber*
Chiar infinitul este mult prea mic, in a cuprinde-acest neant, deloc placid
Sunt liber sa inteleg dar nu pot, de ce ma simt asa stingher
Nu inteleg al gandurilor mele misterios si patetic totodata genocid.

Nu am nici o retinere sa ma gandesc, ca nu am nici o sustinere
Sunt pur si simplu retinut vertical de plenitudinea vid-ului
Ca si contragreutate folosesc gravitatia, nanocosmosul este finut la atingere
Mult prea departe sunt vamile universului.

Spirit simultan prizonier si liber
Pierdut pe veci in ale umbrelor prea reci tenebre
Din pacate nu am prea multe ocazii ca sa mai pot macar sa sper
Ca macar umbra aceasta rece nu mi-o voi putea pierde.

Aalaturi, brat la brat cu moartea, ne strecuram agale pe alee
Doua nonsensuri, noi, antimaterie dura
Ne regasim pasind pe-un drum necunoscut si fara vreo idee
Iar revenirea-i utopie pura.
.............................................................................................
* Liviu Franga, Scrisori din mica mea latinitate, pagina 216

FEMEIE

2011-03-01T23:49:00.000-08:00

Esti intruchiparea eden-ului pe pamant
Aduci primavara cand zambesti
Insusi universul se inveseleste cand pasesti pe acest taram
Ai reusit si iadul sa-l vrajesti.

Femeie, inger coborat pe pamanat spre mantuirea noastra
Tie ti se cuvine totul, mandra craiasa
Natura se trezeste la viata, soarele-i sus pe cerul fara nori
Sarutul tau trezeste in mine ai dragostei incandescenti fiori

Soapta ta-mi incendiaza inima
Florile palesc in fata frumusetii tale
Esti pe pamant sa ne aduci dragostea
Dar cum pot ridica ochii in fata frumusetii tale ?

Esti pe pamant sa ne aduci dragostea, fiinta
In tine draga mea gasesc puterea de a lupta cu orice indoiala, cu orice suferinta
Secretul sa il gasesc imi este cu totala neputinta
Femeie, tie pe veci iti declar credinta !!!

De-a pururi tanara, fermecatoare
A sufletelor triste esti vindecatoare
Mereu seducatoare si sarmanta
Si pururi neanteleasa, tu dragoste nevinovata

Mereu invingatoare-n ceasuri de restriste
Felul tau de a fi aduce peste tot liniste
Simpatica, docila, frumoasa, dar si dura ca un leu
Esti mana dreapta a lui Dumnezeu

Esti elixirul tineretii
Esti tot ce-si poate dori un barbat in timpul vietii
Luceafarul prea luminos din ceasul diminetii
Esti muza ideala, pe tine te canta acum toti poetii

Micro

2011-03-01T03:18:00.000-08:00

Ieri am mancat un micron
Era cam intepator dar foarte bun la gust
L-am extras usor, chiar nesperat de usor dintr-un atom
Dintr-un nucleu, al carui singur univers era distrus.

Apoi am luat nucleul asa cum era si l-am lansat pe orbita-n univers
Singur singurel, fara dureri, pasiuni, ispita, lied sau vers
S-a prefacut aproape instantaneu intr-o foarte luminoasa stea
Noapte de noapte deasupra geamului meu vrand sa stea.

I-am contemplat lumina alba care-mi cufunda camea-ntr-un alb incandescent
Priveam universul din jur, atat de dezinteresat, atat de inert
Ma contopesc cu lumina, sunt lumina, de mine sunt absent
Traversez universul acesta fara final si fara cer

Universul acesta fara final, fara spatiu dar si fara de timp
Orbit de propria-mi lumina ma trezesc orbecaind in intunericul etern
Arareori mai trece cate o cometa si-mi mai aduce o soapta de alint
Sa devin o stea, acesta este telul meu suprem.

Acum nici infinitul, nici absurdul cel abstract nu ma mai recunosc
Doar, absolutul ingemaneaza mila fata de dtarea mea de fapt
M-am strecurat pe poarta-ntredeschisa, desi stiam ca-i cam periculos
Apoi nimic. De parca nimic nu s-ar fi intaplat.

Pribeag, acum sunt propriul meu prizonier, blestem sa caut egoul suprem
Rascolit de doruri si de ptimi multe....
N-am tihna pana nu ma disociez totalmente de acest crud blestem
Si apoi infinitul vreau sa-l fac sa ma asculte.

Si apoi infinitul vreau sa-l fac sa ma asculte
Cred in Nirvana si in transcedental,
Le iubesc cand vin la mine ispitele multe
Ma ajuta sa-mi gasesc karma, scopul meu final.

Poezii din noul volum (II)

2011-02-28T12:00:00.000-08:00

Mi-e dor...

Mi-e dor de soapta izvorului ingemanat cu codrul
Si luna cea care ne stie toata taina
Iubirea, sa ne-o incapa, este incapabil universul
Insasi un univers este chiar si iubirea...

Mi-e dor de nemurire
Sensul vietii pe-ndelete as dori sa-l deslusesc
Desi sunt constient ca-i dincolo de a mea fire
Asa idealul vietii vreu eu sa-l gasesc.

Mi-e dor de mine
De egoul meu ce tine spre nefiresc parca ar transcede
De gandul ce parcurge distnte infinite
De timpul care se face ca nu-l vede

Mi-e dor de timpul care nu sta-n loc
Ma pierd in mrejele unei idei nastrujnice, venita din senin
Ma contopesc cu clipa pentru o secunda doar
Mi-a dat ragaz doar o secunda de alin

Vreau sa scap din implacabila-mi realitate
Evadand nu stiu nici cum spre eden sau spre absud
Trezit plecat pe drumul spre eternitate
De sacru sau profan acum sunt rupt

Vreau sa scap, sa evadez inspre adancul univers
Cel obosit sa-i mai pese acum de cine-i calca pragul
Invins de infinit, timpul este acum inert...
..............................................................................................

Spre efemer...himere.....

Petunie, ce esti de frumoasa
Angelica in suflet si in trup
Vreau sa pot sa-ti cant mandra craiasa
Poezie este al tau sarut .

Cercand eu sa raman integru
Incerc sa fiu un snob sa nu privesc spre tine
Mrejele vrajii tale ma prind, nu cred ca-s pregatit sa merit
O asemenea fericire !

Nierdut sunt in vraja si in lumea ta !
Nu pot nicicand sa evadez, sunt capturat
Himera ori nu, oricum nu ma mai pot redresa
Inima si mintile tu mi-ai luat

Vrajitoare mica, la nivel de neuron uman si ADN
Mi-ai spalat creierul cel oricum nu prea bun la multe
Ti-ai facut din timp draga temele
Inima mea, bine, acum va crede ale tale siretlicuri multe

Patos este ceea ce te caracterizeaza si iubire
Nu, stiu, sunt anesteziat de-a ta himera
Visul acesta sa nu se mai termine
Iar Mintea mea sa ramana tot asa de efemera

Te iubesc, chiar daca esti himera, remediu, balsam sau efemera
Faptura senina, stea, galaxie-ntreaga, existenta
Imuna la toate incercarile mele de a ma intoarce de la viata de non nirvana
Stranie viata, inchipuire, traire, experienta

Pe-o frunza-i lacrima.....

Pe-o frunza-i lacrima, mi-ai spus
Ploaie de vara sa ne spele de pacate
Soarele ne zambeste si el caci inca n-a apus
Ne bucuram de fiecare picatura care cade

Pe-o frunza-i lacrima de salcie de langa rau
Plange si ea daca iubirile se rup
Deoarece candva a fost si ea mireasa
Dar din rautate a fost in salcie transformata

Pe-o frunza-i lacrima, inerenta-n dragoste
Bibelou foarte fragil din portelan
Dupa furtuna apare iarasi soarele
Si din nou flori de mar ne bat in geam

Pe-o frunza-i lacrima, iubire
Cand spre sacrul altar noi doi pasim,
Zambetul tau ma duce draga mea spre nemurire
In palatul de clestar, acolo privesc in ochii tai ca vrem acum sa fim

Pe-o frunza-i lacrima iubit-o
Nu cred ca-ti poti imagina cat de mult noi doi ne dorim
Sub clar de luna luma implinindu-ne
Si acum spre stele amandoi sa pornim

Pe-o frunza-i lacrima, o dragoste deplina
E dragostea curata, e dragostea senina
Irealul si realul "armonios" iata ca se combina
Inima de iubire niciodata nu trebuie sa fie preaplina !

Inger si Demon

Inger al vietii sau al mortii
Membru in comisia sortii
Ceasul ne iubeste acum pe toti
Traim, murim sau ne amagim ca prostii

Inger divin, mi-ndruma a mea viata
Ce nordul pare ca si l-a pierdut demult
Promit c-o sa ascult a ta povata
Nimic nu poate fi acum prea mult

Inger evadat, razbunator si rece,
Venita-i la mine intr-o ispita sacra
Sunt muritor si-ti cuget ca inima mea nu vrea sa sece
Dupa ah, a vietii scumpa si dulce scara.

Patima, esti, agitat, rece si rau
Ai venit la mine ca un misel ce esti
Dar acum il cunosc cel mai bine pe Dumnezeu
Si-o sa incepi atunci sa te caiesti.

Inger al vietii, scutul meu de fier
Intareste in inima mea credinta
Nu cred ca poate fi atat de greu
Nu poate fi ceva cu neputinta

Intareste acum iubirea mea
Scaneaza-ma de rele si pacate
Caci sunt pribeag, nimic in viata asta
Flamand si gol pan`la-nfricosatoarea moarte.

Conjugarea verbului a fi

Eu sunt. Au, oare ??
Cine, ce sunt, aceasta-i dificila intrebare
Imi framanta inima si sufletul si nervii
Incordand uneori pana la maxim neuronii.

Tu esti....a, da inteleg, desi sa stii ca nu mi-a fost usor
M-am pus in locul tau pentru cateva clipe
Soare, dar in acelasi timp esti si nor
Pe alocuri adieri razlete incep sa ma irite

Noi suntem proprii nostri robi
Uitati in letargie ani intregi
Un univers mult mai larg si mai frumo putem gasi
Sa punem dar in functiune proprii ochi

Voi sunteti demni de-a merge cu ochii larg deschisi
De a privi intr-u totul ceea ce este dincolo de real
Sa iubim si noi si voi dincolo de verbul "a fi"
Imaginatia-i un lucru genial.

Ei, ele-ncearca sa viseze
Visul natang nu prea le da tarcoale
Luati prizonieri de subconstient n-au cum sa riposteze
Iar noaptea-si urmeaza cursul sau agale....

A fi, este o taina sau un miracol ??
Dilema care pune creierii pe grill
Inchisi in carapacea noastra de grji si de nevoi
Ce taina este pentru noi ca maine este o noua zi !!!!

A fi cu inima si mintea noastra mai deschisi !

Apa

Nucleu fara atomi, atomi fara protoni si fara electroni
Molecula ce tii bine ascuns secretul vietii
Tu apa, lansezi spre noi miile tale de fotoni
Spre manturire-n roua diminetii.

Apa, o taina ascunsa, iar mintea mea e prea putin
Spre a-ntelege a-l existentei prea ingenios si hotarat delir
Egoul meu ginionist in moarte, nu scapa de-al tau chin
Sa te asculte cred c-ar fi mai bitir

Te-ai unit iata, cu luna si dragostile le parasti
Soaptele de-amor tu strangi intru a ta desaga
Langa izvor, destrami sau legi destine, acum tu hotarasti
Nu iti ajunge viata asta-ntreaga

Te furisezi printre bolovani, vrei sa fugi de mine
Tiptil, tiptil, simt cum te urmeaza fiecare fiecare micron din mine
In curand draga mea apa, o sa te casatoresti cu mine
Cu bine !

Poezii din noul volum !!!

2011-02-12T10:14:00.000-08:00

REAL !?

Sunt. Sau poate doar visez ca sunt
Oricum ar fi nu-mi place sa ma trezesc vreodata din acest vis
Poate ca aceasta este realitatea, un vis
Un vis real....

Poate nu reusesc sa realizez care este realitatea
O fi foarte deformata, si de aceea se creeaza uneori confuzie
De vreau sau nu traiesc oarecum o iluzie
Sunt liber sa-mi gasesc libertatea !

Sunt liber sa-mi gasesc libertatea,
Fung de mine spre nicaieri, si ma opresc la o rascruce
Nu privesc inapoi, nu ma las purtat de vant
Ma las purtat sa vad oare incotro ma pot duce

Traiesc oarecum o iluzie
Pacalit de ceata deasa ce ma invaluie
Merg inainte, oricum infinitul a ramas cu 3 statii in urma
Despartit sunt de mii de ani de a mea turma

Spre absolutul absurd mă-ndrept cu corabia mea veche
Neiertator oceanul din care fac si eu parte, pare ca ma invaluie
Tocmai acum cand mai am de parcurs doar vreo suta de leghe
Nedezlegat sta misterul care tainuie

Oceanul misterelor, izvorul si visteria eterna a tainelor vietii,
Moartea, pe o corabie paralela parca cu a noastra, se-ndeparteaza rapid
Pleaca, speriata de furtuna ce se iveste brusc la orizont
Si care a inghitit tot cerul diminetii,
Fac parte din ocean, sunt o enigma
Stau nopti intregi treaz, scot capul pe geam, n-am tihna
Sunt singur si mi-e cam frica !

Transformers

Privesc ploaia flasca ce-mi spala geamurile,
Privesc picatutrile care-mi poarta lacrimile
Of soarele lasule, te-ai ascuns sub patura de nori
Vantul imi biciuie fata, gandurile si imi da reci fiori

Privesc in jur si totul e la fel
De ce fug de mine, unde sa ma duc ?
Intreb norii ce sunt eu de fapt
Nisip si praf......

S-ar putea sa fiu chiar un nonsens
Cred in lumina, caut lumina, simt lumina
Nu ca pe ceva palpabil si mai ales ca pe ceva care se simte si atat !
Nesimtit de intens !

Iubire,
Ma urmareste si-n cele mai ascunse unghere unde m-am pitit
Inima-mi sfasie iar sangele-mi fierbe fara de sfarsit
Vraja ma tine prizonier.....sunt dopat cu-amagire

Vad cum ma pierd incet incet, ma dezintegrez
Incerc cu cerul parca o ultima empatie
Timpul , privesc cum se lichefiaza si el
Sunt un proton acum, doar atomul sa mi-l gasesc.....

Nu am nucleu, nu am celula, nu am un loc unde sa stau
Nu am materie, nici antimaterie, dar inteleg
Nu am energie, dar pur si simplu sar, zbor, si merg
Sunt spirit. Deci ma reculeg

Da....e un nonsens....

Da, e un nonsens ce este real de fapt nu este chiar atat de real
Totul pare a fi transfigurat. Nimic
Lasa, ceata se duce spre absurdul absolut
Absolutul real

Da, eu sunt un nonsens, recunosc asta solemn
Pierdut prin galaxie, fara Dumnezeu
Exceptia existentiala sunt, si o spun fara sa regret
Un ecou.

Da, e un nonsens sa gandesti, sa cercetezi
De ce sensul vietii este doar UNIC ?
Zapada vine, se topeste, apoi si ghiocelul moare
De fapt, ce este moartea ?

De fapt moartea este un sens sau un nonsens ?
Dimensiunea ei este ceva real sau ireal , in ce plan e ?
Of, pacea ta ma manevreaza ca pe un pion de sah
Ma evaporez cuminte, ceata sunt, nu mai vad, nu mai simt
Nimic.

De fapt viata asta are vreun sens, sau este tot un nonsens ?
Cand izvorul vietii este-un zambet de copil,
Apa si foc, ghinion si noroc, in cerc cu o sare-n mijloc
La zeitate te-nchine
Tristetea sa-ti aline

Dragostea este sensul vietii acesteia
E puntea noastra spre absolut !
Sa descoperim deci acest paradis pierdut !

.....spre ce urmatorul pas ?......

Spre Nirvana,
Unde timpul este nul
Iar spatiul este infinit , dar de un relativ abstract
Compact.

Pana dincolo de infinit sa mergem....
Floricele sa culegem
Sa le transformam in stele
Si apoi spre univers, unde fuzionam cu ele

Spre eden, urmatoarea oprire, nu mai este spatiu sau timp
S-au scuns undeva in spatele raiului, le e frica ca-i manca cainii
Lacrima este copilul pubertin al eternitatii
Acum chiar pot tine intregul univers in causul deschis al mainii

Sau spre neant, ia sa schimbam noi macazul un pic
Pierdutum-am in labirintul propriulu-mi ego
M-am ratacit undeva, cred ca la granita dintre profan si mistic
Unde spre umilinta mea nu am drept de veto

Spre noi sa ne-ndreptam mai lesne
Si dupa ce ne analizam la nivelul de proton
Caci si suflet este, si el analizat la nivel de subatom
In edenice miresme
Dincolo de absolutul cel abstract, poate fi posibila contopirea suflet-trup
...timpul si spatiul tocmai ce au evadat din stransoare !
O sa ma impiedice timpul cel batran si orb
Sa ajung la soare !

Sunt liber sa-mi gasesc libertatea !

Pierdut in labirintul propriei mele constiinte
Grea lovitura data propriei mele fiinte
Blocat sunt sub carapacea propriului meu ego
Nu pot simti al dragostei pre arzator fuego.

Nu stiu daca sunt entitate sau fiinta
Oricum ambele chiar nu este cu putinta
Ma prefac ca am gasit taina mea
Pierdut in deslusiri fara substanta

Sunt liber sa-mi gasesc libertatea,
Sa aflu cine sunt dar mai lesne m-as intreba de ce ?
Oare ma poate ajuta cineva sa-mi gasesc identitatea
Identitatea ca specie !

Identitatea ca specie....
Sunt materie sau antimaterie ?
Crudul si frustrantul adevar ma sperie
Merg in intuneric, nu vad lumina care ma orbeste

Si crudul adevar ma sperie
Ecuatia existentiala de asemeni ma sperie
Frustrat privesc cum arata un simplu gram de materie
Ma anulez treptat....

Sunt liber sa-mi gasesc libertatea
Sunt nul de drept
Liber in vidul pe care-l numim noi viata
O ocazie sa evadez acum astept !

Ce este eu ?

Ce este eu fiinta sau nonsens ?
Poate ca inca mai ratacesc prin univers
Experiment genetic care a esuat in mod pervers
Incerc sa ma gandesc.....

Sunt pamant, sunt aer, sunt apa, sunt lumina
Materie, liantul a tot si toate
Sau gandul bun ce sufletele le alina
In tristete sau mai rau, singuratate

Cred ca am gasit, da, sunt un gram de praf cosmic in univers
Particula de materie, o picatura-ntr-un ocean imens
Ceva ce-ncearca sa respire, dar cerul parca e prea dens
In vidul acesta imens

Ceva, ce exista, asta sunt eu, spre nicaieri plecat
Spre altceva mai relativ decat pana ce acum, s-ar fi aflat
Fara reper, ma pierd de mine, iremediabil
Sa ma regasesc candva, e prea putin probabil.

Intre pamant si cer, ratacit pe vesnicie,
Simt cum constiinta, chiar fiinta mea fuge de mine
Ma trezesc dat ca ofranda unor zeitati straine
Entitati necrestine !!

Dialog cu tacerea

2010-03-10T07:02:00.001-08:00

Poate ca desi nu vreau sa cred in destin,
Sau sa ma desmierd intr-ale abisului festin
Nu pot prea lesne si prea des neantului sa ma inchin
Desi nu-s prea sigur daca ar fi un chin........

Dialoghez cu tacerea insasi....
Tacut, un dialog violent de tacut
Karma mea este acum intr-un contradictoriu absolut
Continuumul infinit din penumbre ma-nvaluie-ntr-al sau tumult.

Dialoghez cu tacerea.....
Cantecul intunericului, cu fiorul cel dulce ca mierea
Nonsens sa imi incerc eu acum puterea....
Nu simt nici vantul , nici adierea.......

Dialoghez cu tacerea.....
Caderea lina intr-un abis inselator, perfid
Prea perfect sa-mi inteleaga acum durerea
Prea rece este totusi, prea acid.....

Dialoghez cu tacerea....
Lumina in dialog cu intunericul ei
Cautandu-si iata mangaierea
In insasi tacerea ei

Dialoghez cu tacerea......
Iar lumina pare ca suspina-ntr-insa
Palpaind incet ... de parca ar sopti
Dialoghez cu dansa....

Rataciri

2009-12-23T09:15:00.000-08:00

Gandesc

Gândesc la tine taină, prizonier al catacombelor tale misterioase
Mă pierd în ceaţă, fără nici un reper, paşii mei duc spre nicăieri...
Încerc să mă delimitez de mine, de ego-urile cele impure şi păcătoase
Am o senzaţie aşa, de dejavu, totul pacă a fost ieri...

Gândesc la tine puritate,
Mai tabu decât atât nu cred ca mai există altceva
Limita cea mai aproape de infinit...cea mai departe de toate...
Undeva la graniţa cu nemărginirea...

Gândesc la tine viaţă,
Ancorat în tumultul tău mă simt stingher
O lacrimă las pe pernă în fiecare dimineaţă
O, de ce totul în jurul meu e tern ?

Fac uneori păcatul de a gândi, din nefericire...
Iar gândurile-mi o iau razna pe nesimţite
Nu reuşesc să pun stăvilar ego-ului , sau poate aşa-s eu din fire
Poate mai mult ca sigur dau dovadă de mult prea multă nesimţire...

Fac uneori din nefericire păcatul de a gândi
Şi deşi nu-i suficient, mă mai şi mint că nu-i aşa
Ştiu că acum nimic nu mai este din păcate ce pare a fi
Şi totuşi rămân acestei vieţi vasal.

TE-AI ÎNTORS

Privesc pe geam, în jos pe-alee, poate te văd trecând
Când soneria sună, mă sperii şi deschid
Nu pot să cred, o minune, la uşă eu te văd
Intri şi mă săruţi, nu mă opresc să nu plâng.

Nu pot să cred că eşti acum din nou a mea
Mă spăl pe ochi, nu pot să-mi mai revin
Din nou în inima mea învie dragostea
Sint că e din nou vară, simt că trăiesc din plin.

Se vede după chipul tău că mă doreşti
Nimeni nu cred că te poate iubi aşa frumos ca mine
Se simte în inima ta că mă iubeşti
O să-mi dau şi viaţa pentru tine.

Îţi mulţumesc pentru că mă laşi să te iubesc
Ochii tăi, două stele, mă năucesc, îmi pierd controlul
Buzele tale, săruturile tale, mă zăpăcesc,
Cu tine draga mea, e Sfânt amorul.

Ce cafea tare ai făcut,
Tipic pentru o iubire ca-n poveşti
Acesta este doar un nou început
Viaţa însăşi, înger, Cupidon ce eşti .

DESTIN

Destin, deschis-ai tu o poartă către viaţă
Atunci când poate că nici viaţa nu-şi întorsese ceasul
Deşi m-am tot împotrivit, tu m-ai întors cu faţa
Neştiind de bine sau de rău când făceam pasul.

Departe eu de spaţiu şi de timp, eu inconstant
Incoerent în gânduri şi în simţiri străin
Venetic pe-această lume
Încerc să nu mă complac.

Stampă ce-mi arată răsăritul, apoi apusul
A mai trecut o zi, în care n-am făcut nimic
Meditez şi-mi imaginez curând abisul
Timpul nostru e minim, e mic, e nimic

Stau ziua, încerc să mă gândesc deşi nu prea are rost
Acum când nu te poţi simţi în viaţă decât străin şi prost
Ai învăţat 50 de ani refrenul pe de-a rost
Şi-ncercăm acum să ieşim şi noi din adăpost.

Poezii

2009-12-02T00:03:00.000-08:00

SENINUL

Absolutul albastru, cel fără de-nceput
Şi fără de sfârşitul mai abstract decât neantul
Târziul clipei n-are un minut
Pentru a-nchipui infinitul.

Seninul ideii, metamorfoză sacră,
Creaţie cerească , ajută contemplarea
Unei întregi opere de pastel
Lumină întreagă la Sfântul Castel.

Teribilă imagine de lumină
Paradisiacă pagină de vis real
Imaginez în minte o grădină
Având în mijloc o fântână
Şi pe ea, un pocal

Da, Edenul cel pur, cel curat, îl am în minte
A Lui casă , a celui de Sus, sau Dumnezeu
Cel ce stă la intrare înaintea porţilor mari
În mantie de stele, trălucind fierbinte :
Fiul Său, Iisus Hristos !

sau....

TOAMNĂ GREA

Când frunzele cad , pe alei sunt singur şi plâng
Şi mă gândesc la tine, la al tău surâs
Îmi amintesc sărutul tău şi glasul tău rîzând
De ce m-ai părăsit, de ce ai plans ?

Cu fiecare frunză ce cade pe asfalt
Cade şi speranţa mea de-a te mai revedea
Toamnă este acum şi-n inima mea
Visam să trec cu tine de cerul cel prea-nalt.

Este o zi ploioasă, de octombrie, în parc
Doar eu printre frunze, fără de noimă, aleea străbat.
Nu mă pot gândi la altceva, n-am încercat
Să uit că te-am iubit, nu pot asta să fac.

Vreau să te văd, măcar pentru un minut,
Arată-te te vreau pentru o secundă
Dragostea ma pentru tine nu s-a stins
În suflet, flacăra mai arde încă.

Tu, frunză galbenă, tu de ce cobori
De ce speranţa mea de viaţă mi-o omori ?
Ce ţi-am făcut eu ca să plătesc atât de scump ?
Ce tre` să fac pentru ca acest blestem să-l rup ?

Dar poate o altă dragoste va fi mai pură, mai din suflet,
Poate că voi avea ştiu eu, mai mult noroc
Stau şi mă rog acum lui Dumnezeu
Să ne fie bine chiar şi pe drumuri separate.

....

PRIMĂVARA

Da, odată cu ghioceii, fluturii şi albinele
Viespile sau gâzele de toate felurile
Florile creează un pastel coborât de undeva din vis
Te duce cu gândul doar spre paradis.

Viaţă, acum că ai venit, nu ştiu cum
Să fac, să-ţi demonstrez, că te iubesc
Prin mii de flori iată eu mă plimb acum
Este cred eu, ceva Dumnezeiesc.

Tu, gleznele goale, lasăţi-le spălate-n rouă
Să simţi natura cum te transpune într-o lume nouă
Vrei nu vrei , eşti condamnată pe viaţă la iubire
Eşti condamnată pe viaţă la fericire, sănătate şi speranţă !!!

Un fluture s-a aşezat pe umărul meu. M-a sărutat
A fost un înger ? sau de nu, cine a fost atunci ?
Ne-am împrietenit curând, timp de o oră în jurul meu a zburat
Iartă-mă fluturaş drag, n-am ştiut că sentimentul iubirii mi-l aduci
Că mă-nveţi din nou să iubesc....

Suntem doar noi, iubit-o, ne zbenguim împreună prin paradis
Nu se va termina acest vis cred eu niciodată
Să alergăm, să ne distrăm, totul printre îngeraşi
Ce vis frumos, aşa ca niciodată.

SOLFEGIU

Curgeau paşii mei alene pe cărările pustii ale toamnei care ploua
Totul îmi părea abstract, chiar şi ziua în antiteză cu mine
Rătăcesc spre neant dincolo de bariera spaţiu-timp
Răscolind în taină ceva a să păstrez al tinereţii nimb.

Rămân într-o nelinişte profundă, pierzând controlulo cu viaţa
Enigmă-mi zic eu şi totuşi poate moartea mă iubeşte
Aceasta este o pastilă care halucinant mă linişteşte
Nu-i timpul ca acum să vină ceaţa....

Ce simbioză fină, între libertate şi abstractul absolut
Schimbând viaţa chiar şi din vina unui banal strănut
Natură moartă-n jurul meu, o frunză pe jachetă mi-a căzut
Apoi jos. Mi-am dorit să o pun sus la loc să fi putut.

Cauţiunea sau puşcăria nu mă pot absolvi de vină
De a lăsa acea frunză să-mi cadă jos din mână
De la agonie la pasiune meschină
Ah, ce agonie !

Doar în pământ acum eu vreau să intru
Chiar dacă ştiu că altcineva se află acum la pupitru
Ştiu că nu pot să-mi fiu eu singur arbitru
Înţeles !

Dramatică scenă, de bal drăcesc pe alee
Ca o fantomă albă bântuind muzee
Ca moaca dracului în focurile din şeminee
Ce idee !!!

ANTITEZĂ

Mă simt uneori în antiteză cu cerul, cu pământul, cu mine însumi
Mi-am asumat cu această ocazie o gamă întreagă de riscuri
Ştiu că fac erori, oricum prima eroare cred că sunt chiar eu
Mă simt ca o specie rară, împăiată, şi-ascunsă-n-tr-un muzeu.

Sunt în antiteză cu timpul cu clepsidra cea veche
Plin de parf, caut o clipă de a mă reabilita
Încerc a fredona o melodie după ureche
Dar nu mă pot, şi nu mă pot încă ietra.

Mă simt cu totul cufundat în melancolie
După vremurile ce nu demult le detestam
Antiteza cu timpul nu este-o parodie
Ar fi o utopie, dar nici decum nu-l pot păstra.

Plec pe drum şi lumea nici nu mă vede, mă loveşte
Am intrat oare în antiteză cu materia ?
Lumea-ncontinuare de mine nu se fereşte
Parcă-n acest moment am devenit un paria.

Nimic nu mai am în gând; ce şi cine sunt acum ?
Semăn eu oare cu Frankenstein, cumva ?
Mă simt învăluit în ceaţă, nor şi fum
Nu mă ia-n serios nimenea acum !

Cad în genunchi , nu-mi pasă că-ntr-o baltă
Nu simt nimic, probabil şocul a fost mult prea dur
Inima de de loc nu mai saltă
Sunt ABUR !

TÂRZIUL FĂRĂ TIMP

Ce este timpul ? de ce îl măsurăm ?
De ce de clipa prezentă noi nu ne bucurăm,
De ce precum clepsidra ca un nisip ne scurgem,
Care este sensul vieţii noastre, cine suntem ?

Precum o frunză toamna târziu, ne legănăm
Şi cădem spre-o moarte fără timp
Geaba, ne îngânăm, că viaţa înfruntăm
Dacă nu avem parte de-o viaţă fără timp.

Târziul este uneori tardiv, în sensul său profund
Fără de simţăminte, lui nu-i pasă
Tainele sale, cu nesimţire le ascund
Întru dauna noastră.

Târziul, aşa e, este fără de timp
Răpind încetişor al tinereţii fraged nimb
Cu inocenţă-mi pun retorica-ntrebare
De ce există zi, de ce există soare ?

Ce pustiu e timpul ce anost
A trecut pe lângă noi şi...asta a fost...
Nu lasă-n urma sa decât praf
Căci din lut am fost creaţi, din lut nears.

Ce anost este târziu, ce sărac
Să mă lupt cu el dar nu ştiu cum să fac
Nimic din ce mă înconjoară nu mi-e la-ndemână
El, le are pe toate şi pe toţi la mână.

Tulburat de răspunsul ce s-a creat, căutând răspunsuri
Meditez cu gând curat spre târziul ce va veni
Sperând că atunci, ale vieţii tainice timpuri
Mult mai stabile, că vor deveni.

MISTERIOS

Misterios este faptul creaţiei noastre
Este trupul, este sufletul nostru
Lăsaţi totul sub a cerului bolţii albastre
Ne bucurăm acum de tot ce ne-a dat Domnul.

Misterios este gândul nostru, şi fiinţa chiar
Inimaginabile şi inexplicabile
Totul se transformă subit în bizar
Bazar cu chilipire.

Misterios este visul nostru cel de noapte
Alb-negru realitatea virtuală pură
Călătoresc prin enigmele toate
Şi prin viaţa zilnică, cea dură.

Misterioasă este însăşi existenţa, viaţa
Iubirea chiar, este nemurire
Chiar dacă nu de puţine ori se-aşterne ceaţa
Oricum ştim că soarele revine.

Misterios, inexplicabil sau enigmă
Fac parte din a noastră existenţă
Ard în jurul nostru ca o magmă
Şi ne sperie, doar printr-a lor prezenţă.

CE-I VIAŢA ?

E dragoste, iubire, idealul pentru care luptăm noi toţi
Nimic nu poate fi mai Sfânt acum
Este şi locul unde suferim iarăşi noi toţi
Dar mergem toţi pe acelaşi drum

E simţire, e trăire, e suflet, zâmbet, lacrimă
Sunt sentimente greu de explicat
E party, e distracţie e teamă
E tot ce lângă om trăieşte, a mişcat.

E spirit, e formă e timpul cel măsurat de ceas
Clepsidra veche, nu iartă nici ea acum nimic
E roua dimineţii, e fiecare-al nostru pas
E apa care ne dă viaţă, e cer ,e infinit.

E zâmbet de copil, jucându-se cu mingea
Sau dându-se cu sania pe derdeluş
Privind pe geam, la ţară, cum cu fulgii mari ningea
E o fetiţă, jucându-se cu un ursuleţ de pluş.

TĂCERE

Să tacă pădurea cu foşnetul frunzelor ei
Că-mi ştie dorul, ce codrului l-am spus
Ştie toată taina dragostei
Al idilelor pe-ascuns.

Să tacă păsările ziua
Cu trilurile lor ce-mi rup inima-n două
Să nu mai aud nimic, pe nici una
Picioarele să nu mi le mai ud în rouă.

Să tacă izvorul cel dătător de apă
În care vine animalul, sau chiar omul
Cu sete-n suflet din el, iată se-adapă
Să-şi liniştească pentru-o vreme sufletul.

Să tacă albinele şi toate insectele
Să mai culeagă ce-i mai hrănitor din flori
Să tacă odată greierele
Ce cântă toată noaptea până-n zori.

Să tacă rea şi ireal, să tacă vraja
Să tacă totul, aerul să tacă
Totul tăcu. Prins fiind în a fericirii mreajă
Am uitat să-i spun şi ei să tacă.
TÂRZIUL FĂRĂ TIMP

Ce este timpul ? de ce îl măsurăm ?
De ce de clipa prezentă noi nu ne bucurăm,
De ce precum clepsidra ca un nisip ne scurgem,
Care este sensul vieţii noastre, cine suntem ?

Precum o frunză toamna târziu, ne legănăm
Şi cădem spre-o moarte fără timp
Geaba, ne îngânăm, că viaţa înfruntăm
Dacă nu avem parte de-o viaţă fără timp.

Târziul este uneori tardiv, în sensul său profund
Fără de simţăminte, lui nu-i pasă
Tainele sale, cu nesimţire le ascund
Întru dauna noastră.

Târziul, aşa e, este fără de timp
Răpind încetişor al tinereţii fraged nimb
Cu inocenţă-mi pun retorica-ntrebare
De ce există zi, de ce există soare ?

Ce pustiu e timpul ce anost
A trecut pe lângă noi şi...asta a fost...
Nu lasă-n urma sa decât praf
Căci din lut am fost creaţi, din lut nears.

Ce anost este târziu, ce sărac
Să mă lupt cu el dar nu ştiu cum să fac
Nimic din ce mă înconjoară nu mi-e la-ndemână
El, le are pe toate şi pe toţi la mână.

Tulburat de răspunsul ce s-a creat, căutând răspunsuri
Meditez cu gând curat spre târziul ce va veni
Sperând că atunci, ale vieţii tainice timpuri
Mult mai stabile, că vor deveni.

Va rog frumos, daca v-a placut acest blog, daca nu v-a placut, lasati si un mic comentariu, o impresie, poate o recomandare. Voi tine cont, si voi raspunde la tota lumea !